VRAJA NOPȚII

Într-o pânză diafană luna tainic se îmbracă,
Apoi ninge peste mine, peste ape, peste munți,
Şoapte. Şi-atunci țesem basmul nopții, peste lumi celeste punți,
Cu al clocotului râs parfumat de busuioacă.

Jocul strunei ce ne-ncinge de vioara cea vrăjită
A stârnit doruri ascunse purtate pe-aripi de vânt,
Țintuite-n cercul horei cu bătuta în pământ
Unde timpu-nvârte roata din fuioare împletită.

Iluzii ce doar în versuri viață prind cu ritm, masură,
Vraja nopții selenară le cuprinde în tablou,
Curg secundele din ceruri în cerneală şi-n stilou ...
De atunci şi-acu-i poemul cu plăcuta lui căldură.

20 iulie 2016
Mara Emerraldi

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->