vreau să scriu …
vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi
dar când m-apropii de masa de lucru
cuvintele se ascund de mine prin firide
camera capătă culoarea cerului vioriu
și mâinile mele se prefac mărgăritare
iar eu mă risipesc în bobițe de nisip
dintr-o clepsidră spartă în timp ce soarele
își frânge paleta de băierele cerului
atunci iubita vine din absurd luminată
de o rază de soare și mă mângâie
și mă scoate din această stare de lehamite
arătându-mi că surâsul ei învirginează
clipa unui fiu rătăcit prin azurul sidefat
al neantului beat de infinitul finitului
zarea cu plopii ei se apropie de ochii mei
și ascult pașii străvechi care-au trecut
pe sub umbra lor ca niște umbre telurice
trecute în baladele speranței
atunci îmi număr bucuriile și tristețile
le îngrop și le păzesc de moarte încuidu-le
nu mă surprinde vidul din mine și nu mă
părăsesc mimii care încă îmi mai dau ocol
adesea mă doare apropierea de mine
aș vrea să fur moartea cum alții viața
mi-o fură și-o plimbă-n berline cu foșniri diafane
printre cenușiu și singurătate în ținuturi străine.
vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi
dar cuvintele se pitesc tot mai departe de mine
trec de hotarul alb al zilei și rătăcesc
prin pădurea de întuneric a nopților târzii
primăvara fugară miroase-a aglice
luna matroană bătrână mă mângâie pe cap
și-mi aurește umbra pe care-o las pe pământ
somnul mi-e tot mai străveziu
temple străine îmi trec peste frunte
dezgrop false tezaure și morminte goale
jefuite de tâlharii care mă pândesc la cotitură
câteodată găsesc cuvintele moarte
zac amețite prin timp sau îngropate de vreme
în miez de noapte mă-nfășor în ele
ascultând frunzișul lor cum mișună prin vis
dealuri de cuvinte dealuri de morminte
silabe dincolo de moarte chipul meu cutremurând.
joi, 14 martie 2013
-->
Comentarii