Zăgazuri

[Chiorean Aurel]

Zăgazuri


Zăgazurile toate aș vrea că să le rup
să-ți văd iar răsăritul știind că nu-i păcat,
să nu-ți rămână șoapta,trăirea cea din trup,
uitând de gara-vară,de unde am plecat.

Aș vrea să mă întorc în vise pe poteci,
în gară lângă-o mare,lipită-n cer de nori,
să fiu eu ploaia care te udă când petreci,
atâtea ierni departe,lipsite de ninsori.

Aș vrea să fiu un cântec,o doină sau baladă,
să o auzi în gară când trenul îi anunțat,
să îmi curbez trăirea-n obezi ca să se vadă,
sunt la peron iubito,știi...încă n-am plecat.

Am stat o vreme bună,un dor să mă găsească
acolo-ntre tampoane,în vise doar uniți,
sunt melodia gării,când trenuri vor s-oprească,
cand călătorii ei is,iubiți...sau părăsiți.

[Gabriela Mimi Boroianu]

Suntem călători prin viaţa ...uneori urcăm în alt tren din grabă alteori întârziem în gară din teama de a urca îtr-un tren...Frumoasă poezie!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]