zâmbeşte-i toamnei!
cum ştii doar tu,
cu palmele în şolduri,
legată strâns la brâu
şi spune-i vorbe dulci,
alint-o că e tristă,
ea ţi-a dăruit
gutui, mere şi nuci
şi şterge-i, în batistă,
năsucul ei răcit;
pe mine m-ameţeşte
că vinul s-a acrit...
zâmbeşte-i toamnei!
vezi că plânge
şi tremură de frig, sărmana,
că vântul şturlubatic
dezbracă toţi copacii
furându-le coroana
şi-o pradă pân’ la sânge...
surâde-i toamnei!,
poate-i trece
această suferinţă rece
şi nici nu ştie, inocenta,
cum iarna stă şi o pândeşte...
acum trimite o iscoadă:
bruma peste trandafiri
şi tot îi face fiţe-fiţe,
amăgind-o prin tufişuri,
cu parfum de dumitriţe...
surâde-i toamnei!
s-o vrăjeşti
şi când va închide ochii
şi-o să cadă în extaz,
o să-i fur trei dumitriţe
şi-o să crape de necaz...
-->
Comentarii
Citit cu drag...Felicitări!
Cu drag îi ,,zâmbesc toamnei'' acum, după ce am citit acest poem.