Ameţit uşor
de melancolia mistică,
auzeam
cum zbârnâiau coardele
claviaturii inimii.
Când şi când
pierdeam
privirea în adâncuri,
zâmbeam tăcut
la discuţiile plate
din lamentaţiile sonore
ce-şi ascundeau tristeţea
mângâind puful de pe obraji.
Puteam auzi frânturi
din tăcerea mohorâtă a…(ne)vieţii.
-->
Comentarii