Privind spre ce a fost odată
Mă-ntreb dacă am existat?
Dacă secunda consumată
A măsurat adevărat?
Sunt spulberate timpuri duse,
Ce lungi adesea îmi păreau,
Sub munţi de amintiri ascunse,
Coşmaruri ce mă chinuiau!
În infinitul fără formă
Se sting urmând necontenit,
Zile şi nopţi, a vieţii normă,
Gonind spre clipa de sfârşit.
S-au împletit cândva… odată:
Lumini, şi umbre, şi parfum...
Repere vii pe-a vieţii hartă,
Jeratic pre-zărit în scrum.
Au fost aievea, azi sunt duse,
Cu filele din calendar.
Sub colb de timp, pios depuse,
Ofrandă zeului Zadar!
-->
Comentarii