Zborul

 

 

Cu viaţa întinsă pe sârmă, la uscat,

îmi storc dorul să fie plină albia,

 

să mă plimb pe faleza ei,

 

(cu viteza gândului),

 

să nu-l simt departe,

să-i văd zborul,

să-mi agăţ mâinile de aripile lui,

să fim un tot.

 

Întregul.

 

Îl aştept.      

 

 

12.12.2014, ora 13, 00’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->