Zbor

Zbor



Noi am zburat spre șoapta de iubire
și atingeam cu aripile văzduhul,
povară doar un timp de nemurire,
ecoul șoaptei ne era nisipul.

El se scurgea lumină care pleacă,
când drumul fără tine mi-era crunt,
ca să rămâi când noaptea o să treacă
și n-am să mor de zborul mi-este frânt.

Alerg prin timp, am valurile albe,
lovit de stânci mi-e gândul ce-ți va spune
și mai plutesc în visuri sfinte, dalbe,
la Poarta de sărut, tăceri și un mâine.

Alerg mereu, mi-e visul sfânt tăcerii,
nu-ți cer nimic, doar lasă-mi numai zborul,
sunt zarea ta, speranță a chemării,
ce mult m-apăsa azi iubto, dorul.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->