Zborul refăcut
adăpostesc cioburi de gânduri
în oceanul fără sfarşit
aruncate parcă de furtuni nevăzute
nostalgii obscure
sculptează in umerii timpului
pregătind talerul răbdării
unde am îngropat lecţii de viaţă
prefăcute-n clipă
revigorând surâsul
din taina cărnii încă vii
judec aspru căderile din mine
într-un décor de lumini trecătoare
unde iubirea
întârzie renaşterea altui anotimp
cu un parfum sugestiv
anesteziantul amintirii
refac zborul
despic timpul în două
azi şi mâine
întuneric şi lumină
într-o luptă absurdă cu gândul frânt
înotând în apele neînţelesului
unde cărările binecuvântează
lacrima dulce a dorului aprins.
-->
Comentarii
multumesc , ma bucur daca mesajul si-a atins scopul...
Doamna Maria, poemul dumneavoastră este mirific, mă simt alergând printre cuvinte şi trăind în acest timp... Mă simt luptând cu demonii trecutului şi reformându-mă om cu esenţa completă, căci durerile vremii ciuntiseră din ea şi din mine... Şi toate acestea citind şi recitind poemul dat spre cititre... Felicitări! Minunat!