Zbuciumul unui zbor întrerupt (acrostih)

Aș vrea să zbor cu mine și de mine    

Robită de invidie și ură,

Insă negativismul mă reține

Până gonesc răul și devin pură.

Iarba credinței e în noi înșine...

 

Decid să mă implic rapid în lupta

Eului care-mi dirijează fapta!

 

Înving negația: „Nu se mai poate!”

Nu stau degeaba cu mâinile în sân,

Gafez puțin până mă pun pe roate.

Eșecul îl alung precum un bătrân

Rănit de viață și lacrimi uscate.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Sunt onorată. Vă mulțumesc, domnule Muntean.

  • 55g1gn8c8f1gf5szg.jpg?size_id=6&width=220

Acest răspuns a fost șters.
-->