Zgomot mult în bătaia literelor din cuvânt.
Îngenuncheam gândurile în poala sufletului,
cu mâinile căuş, a rugă, să mă simtă,
să ştie că sunt, când tac.
Nu aud şoaptele cerului, dar el, mă vede ?
Îmi strâng lacrimile, stropi de ploaie şi toate le (re)vărs. Dar nu.
Nu mă inund decât pe mine, să plutesc în deriva controlată
de iubire,
dincolo de pământ,
de patimi.
26.01.2015, ora 18, 00’

Comentarii