Lumina cerului plutește acum in zare,
când un fulg rătăcit aleargă pe cărare,
Jos pe Pământ un albastru mișcător
de privirile tale calde îmi este iar dor.
La geamuri o altă zi de iarnă se destramă,
încet iarna a trecut prin a toamnei vamă,
Pe drumuri pustii toamna încet se retrage
vântul de poarta casei mele mai tare trage.
Gerul a ars in glastre florile și a lor viață,
așa cum gerul îmi atinge când merg fața,
Pe cer umbre mari și multe păsări pribege,
noaptea printre pleoape vrea să alerge.
Ascultăm fericiți lângă foc cântecul unui vis,
sub miez de noapte numai de tine este trimis
Aduce iarna alt timp la noi care acum vine,
pe care îl străbat in viață mereu numai cu tine.
Parcă și norii supărați se duc tot mai departe,
privesc cerul și deschid liniștită altă carte,
Murmurul iernii schimbă drum după drum,
toarce mai singuratică in curtea mea acum.
Pământul înghețat plânge mai tare în noapte,
in liniștea clipei adun in suflet multe cuvinte,
Când pe cerul înghețat apare lampa nopții,
adun mai multe ierni printre paginile cărții.
-->
Comentarii