Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte,
Îngenunche timpului-ieri.
Vuieşte pământul sub copitele lor!
Gânduri se-ascund, plâng şi dor...
Închid ochii... Înnouratele pleoape
Plutesc peste ale clipelor ape.
Nuferi îndepărtaţi inundă zarea pustie...
Muguri de păpădie...
Tăcere apoi... Şi aceeaşi cenuşă.
Plouă...
Peste frunţile pudrate cu rouă.
Inorogi scormonesc
În schiţa pământului-mâine,
După un colţ de prezent.
Amazoana luminii aruncă
Ca un văl de mireasă,
O mătasă aşbastră...
Se-ncinge cu brâul curcubeului-tată...
Ce zi minunată!
Este o zi sau numai un vis?!
Zimbrii pădurilor prăfuite
De aducerile aminte
Au adormit... Stânci şi râpe adânci
Şi un singur uliu cu chip de om
Suferind de nesomn.
-->
Comentarii