Din noapte, trezit de burniţa căzută mărunt,
ştergeam cu mâinile, ca o paleta, îngheţul din ochi.
Zorii mijeau cerul.
Aveam timpul de partea mea, credeam. Îl mituisem
de cu seară, la o cană de vin fiert, să nu cadă pe pârtia
de clipe aşternută polei, patinoar pe străzile
gândurilor de dor, să mai stea, să nu plece de la mine,
să privim fulgii cum se ning peste noi.
05.12.2014, ora 09, 33’

Comentarii