Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Templul Mare din SATU MARE.
Templul Mare din Satu Mare este un lăcaș de cult evreiesc, din municipiul Satu Mare, localizat pe Str. Decebal nr. 6. El a fost construit între anii 1889 – 1892 în stil maur fiind cunoscut de către localnici cu numele - Sinagoga de pe strada Decebal (nr. 4 - 6). Ansamblul sinagogii din Satu Mare a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Satu Mare din anul 2015, fiind format din 2 obiective: Sinagoga (Templul Mare) și Casa de rugăciune (Sinagoga Saare Tora). Prezența evreilor în orașul Satu Mare este atestată pentru prima dată în anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei, Gabriel Bethlen a permis stabilirea evreilor în Satu Mare.
***
În anul 1842 evreii au înființat oficial Comunitatea Evreilor din Satu Mare. În 1869 această comunitate s-a divizat în evrei ortodocși (conservatori), evrei neologi (liberali) și evrei status-quo ante (independenți). Comunitatea status-quo și-a construit propria sinagogă în perioada 1903-1905 și-au construit o sinagogă și în 1906 și-au înființat propriul cimitir. Această sinagogă a fost demolată în anul 1965 pe locul ridicându-se sediul Poliție Satu Mare. Pe timpul celui de-al doilea război mondial mulți dintre evreii sătmăreni au fost crunt persecutați, izolați și apoi deportați. După război, aproximativ 500 de evrei au revenit în oraș, lor adăugându-li-se și evrei din alte localități, astfel că în 1950 numărul lor a ajuns la 7500. Numărul lor a început să scadă după ce statul comunist a permis emigrarea evreilor în Israel. Ca urmare a acestui exod, la recensământul populației din 1992 doar 205 mai locuiau pe teritoriul județului Satu Mare, dintre care 52 de persoane locuiau în municipiul Satu Mare. Templul Mare a fost construit în perioada anilor 1889-1892 în stil maur, după planurile arhitectului maghiar Nándor Bach (1842-1905). El se asemănă ca proiect cu sinagogile din Oradea și Dej și are 846 de locuri, fiind dotat încă de la început cu o orgă. În anul 1927, lângă Templul Mare, a fost construită Sinagoga "Saare Tora", diferită ca stil de acesta. Astfel dacă templul este în stil maur, sinagoga (sau casa de rugăciune) este în stil baroc. Cele două clădiri situate una lângă cealaltă au funcționalități diferite: sinagoga este exclusiv o casă de rugăciune, pe când în Templu pot fi găzduite și alte activități culturale.În anul 2004 în curtea sinagogilor de pe strada Decebal a fost dezvelit Monumentul Holocaustului din Satu Mare. La 12 iunie 2005 pe zidul Sinagogii Mari a fost dezvelită o placă comemorativă pe care sunt trecute numele evreilor sătmăreni uciși în lagărele de exterminare de la Auscwitz-Birkenau, în anul 1944.
***
Templul Mare din Satu Mare este una din clădirile cele mai distinctive și originale din oraș. El este prevăzut cu turnuri și turnulețe fațetate și se remarcă prin monumentalitate. Este format din parter și etaj. Edificiul are o fațadă tripartită cu avancorp central pe care sunt marcate cele trei nave specifice unei mari sinagogi - nava centrală principală mai largă și navele laterale mai înguste. Pe lângă suprafeţele placate cu cărămidă, Sinagoga este caracterizată de marea diversitate a elementelor arhitectonice, ca pilaştrii puternici cu cinci laturi, de înălţime variabilă, încheindu-se deasupra cornişei cu urne decorative, respectiv brâurile şi golurile terminate semicircular, cu chenare decorative de tencuială şi flancate de pilaştrii cu capiteluri stilizate. Pe arcul nişei este o inscripţie în limba ebraică, respectiv decoraţii cu steaua lui David, deasupra dulapului sunt formele caracteristice Tablelor Legii, acestea fiind motive ornamentale specific evreieşti. De o parte şi alta a nişei, sunt amplasate strane, care odinioară erau rezervate conducătorilor comunităţii. Atmosfera orientală din interiorul templului se datorează picturii ornamentale generale, pe suprafaţa bolţii teşite sunt motive geometrice şi florale stilizate înconjurate de chenare pătrate sau romboidale, iar decoraţia pereţilor este compusă din tipare alternant colorate, reprezentând palmete. Importanţă deosebită în decoraţia interioară au vitraliile compuse din elemente geometrice colorate în alb-mat, albastru şi portocaliu, aplicate în golurile de diverse forme şi lustra impozantă, de factură orientală, ce atârnă deasupra bimei.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/monede-euro-de-colectie-belgia-13.html
-->
Răspunsuri
ora 11.29 - raspunsuri
Hotel (Vila) Ștefănescu Băile Govora, Vâlcea
Hotelul ”Ştefănescu” a fost construit între martie 1900 și aprilie 1902 de fraţii Ştefănescu, originari din Galaţi. Este o clădire frumoasă, care se întinde pe o suprafaţă de 750 mp, se ridică în înălţime, pe patru nivele: parter, 2 etaje şi mansardă. Elementele constructive şi cele ornamentale, foişorul central şi cele laterale dau o imagine rustică edificiului dar şi o notă de eleganţă şi monumentalitate. Elementele dominante de arhitectură populară se împletesc armonios cu cele clasice specifice arhitecturii de la jumătatea secolului al XIX-lea.
La parterul imobilului a funcţionat primul ghişeu poştal din Băile-Govora, un restaurant unde aveau loc concerte de muzică populară şi baluri (joia şi duminica), cafenea, frizeria „Marian şi Pava”. În localul acestei frizerii şi-a desfăşurat activitatea, în perioada 1904-1905, redacţia şi administraţia ziarului Curierul Govorei, condus de Georgescu I. Mihai, absolvent al liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova, promoţia 1895, care deţinea funcţia de „masseur official”. Ziarul era tipărit la tipografia David J. Benvenisti (Craiova), fiind al doilea periodic apărut în Govora.
După primul război mondial, în anul 1919, chelnerii, angajaţi la restaurantul acestui hotel şi la Societatea Govora-Călimăneşti formează o filială a sindicatului chelnerilor din România şi organizează un protest împotriva salariilor mici, făcându-şi cunoscute revendicările printr-o scrisoare adresată prefectului de Vâlcea. Datorită pasiunii pentru jocurile de noroc, contractând mari datorii, proprietarii au ipotecat imobilul, în timpul crizei din perioada 1929-1933, băncii „Albina”. Nereuşind să achite obligaţiile ipotecare, Banca Naţională a preluat imobilul, probabil în baza „Legii lichidării datoriilor agricole” din aprilie 1934. După preluare banca a organizat o licitaţie pentru vânzarea imobilului, operaţiune care nu s-a încheiat, suma pretinsă fiind foarte mare (şaptezeci milioane de lei, cifră neconfirmată documentar). După această perioadă imobilul a găzduit angajaţii din sistemul bancar şi ai ministerului de finanţe. În anul 1938, banca a folosit clădirile anexe din curte, amenajând grajduri, magazii şi spaţii unde a funcţionat Imprimeria Monetăriei Naţionale.
La subsolul hotelului au fost montate uşi blindate şi seifuri pentru depozitarea în siguranţă a bancnotelor tipărite şi a altor documente sau obiecte de valoare. Monetăria a funcţionat pe toată perioada războiului şi după aceea până în anul 1952, aici având loc mai multe emisiuni monetare. Un eveniment important în trecutul acestui imobil a avut loc în octombrie 1939, când în hotel au fost găzduiţi aproape 120 de refugiaţi polonezi din cei 327 sosiţi în Băile-Govora, majoritatea fiind înalţi funcţionari guvernamentali. Unii autori susţin că aceştia ar fi adăpostit în seifurile de la subsol şi o parte din tezaurul Poloniei. Probabil că operaţiunea s-a făcut cu cea mai mare discreţie datorită delicatei situaţii de neutralitate în care se afla România şi de aceea există puţine documente scrise care pot atesta acest lucru. Cert este faptul că refugiaţii şi-au depozitat bijuteriile personale şi alte valori în aceste seifuri. Refugiaţii au locuit în acest hotel până în primăvara anului 1940, sub stricta supraveghere a poliţiei, prefectul primind rapoarte zilnice în acest sens. Lemnul de foc pentru încălzirea spaţiilor a fost asigurat de Ocolul Silvic Băbeni la solicitarea primăriei oraşului Băile Govora. Începând cu 1953, încăperile de la parter au fost amenajate ca spaţii comerciale: magazin alimentar, cofetărie şi spaţii pentru servicii către populaţie: frizerie, coafură, cizmărie, croitorie ş.a., iar încăperile de la subsol au fost folosite ca magazii şi depozite. Camerele de la nivelurile I si II au fost igienizate şi pregătite pentru a primi pacienţi veniţi la odihnă şi tratament, majoritatea fiind membri de sindicat (fostul Consiliu Central al Sindicatelor). Pentru sezonul rece au fost reparate sobele iar de jur-împrejurul clădirii s-au construit geamlâcuri pentru a asigura o mai mare protecţie la intemperii.
Prima modernizare importantă a clădirii s-a făcut în perioada 1955-1956, când s-a introdus încălzirea centrală cu radiatoare de fontă; agentul termic (abur) fiind furnizat de uzina termică. Clădirea a fost redenumită Vila nr. 11, administratorul acesteia fiind „Serviciul Medical Balnear Govora” din „Direcţia sanatoriilor balneare” a M.S.P.S. (Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale). În scopul asigurării unei asistenţe medicale balneare cât mai bune la etajele I şi II, au fost amenajate cabinete medicale conduse de către un medic specialist, care avea în subordine câte un asistent şi o soră medicală, deoarece imobilul nu avea bază de tratament proprie. Alunecările de teren din zonă, din anul 1966, nu au produs stricăciuni însemnate, doar inundaţii la subsol produse de apele freatice. În 1972, acest imobil a trecut în administrarea Întreprinderii Economice Regionale Balneare, care în anul următor a executat reparaţii importante la instalaţiile sanitare, electrice, tencuieli şi zugrăveli.
În iarna anului 1986, datorită temperaturilor deosebit de scăzute s-au produs mai multe avarii la instalaţiile sanitare care au cauzat inundaţii şi degradarea încăperilor. Reparaţiile care s-au executat ulterior au fost de slabă calitate şi nu au reuşit să înlăture cu totul efectul distrugerilor, astfel începând degradarea parţială a clădirii. Această degradare s-a accentuat şi mai mult după 1993, când datorită reducerii numărului de turişti, imobilul nu a mai fost folosit. Imobilul a fost revendicat de Banca Naţională a României şi în urma unui proces care a durat aproximativ trei ani a fost câştigat de fostul proprietar (B. N. R.). În anul 1999, clădirea, anexele şi terenul aferent au fost donate Episcopiei Râmnicului (actuala Arhiepiscopie), care, ulterior a donat clădirea și terenul aferent Parohiei Băile Govora.
În perioada 2001-2007, imobilul s-a aflat în conservare, neexistând fonduri suficiente pentru repararea lui. Această situaţie a luat sfârşit în 2007, când au început lucrările de reparaţii capitale dar care nu au fost încă finalizate. În acest context, demn de remarcat este faptul că, fiind monument istoric, aspectul exterior a fost menţinut în totalitate, iar clădirea a fost acoperită cu tablă de cupru, aşa cum era iniţial.