Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica romano-catolică din orașul Aleșd, jud. BIHOR.
Biserica romano-catolică din orașul Aleșd, județul Bihor, este un semeț lăcaș de cult, ce a fost proiectat în stil neo-romanic de inginerul constructor Siegel Albin din Budapesta. Lăcașul de cult, cu numele „Neprihănita zămislire” a fost construit în anul 1914, cu sprijului financiar al grofului Bethlen Aladár, și sfințit la data de 7 decembrie 1914 de către episcopul de Oradea, contele Szechenyi Miklos. Pictura altarului principal a fost realizată de groful Széchenyi Jenő, iar lemnăria de sculptorul Csík Béla, din Budapesta. Orga a fost construită la mijlocul secolului a XIX-lea, fără a se ști meșterului. Statuia Pietate din grădina bisericii a fost realizată de sculptorul budapestan - Csányi Katalin. Deasupra intrării pincipale în biserică poate fi admirată stema familiilor Batthiany-Bethlen, vechii proprietari ai localității. Picturile altarului principal au fost executate de preotul Szecheny Jeno, fratele episcopului. Altarul este executat din lemn de către sculptorul budapestan Csik Bela. Construcția are forma dreptunghiulară, o singură navă și un turn de înalt de 37 metri. Biserica catolică din Aleșd a fost centrul diasporei catolice din zona, în prezent a devenit și centrul catolicilor slovaci, azi fiind frecventată de credincioșii de naționalitate maghiară și slovacă. Adresa de corespondență a bisericii este Strada Avram Iancu, nr.2, Aleșd, județul Bihor.
-->
Răspunsuri
ora 12.15 - 1 raspuns
Deşi nu mai particip, citesc constant întrebările şi răspunsurile (dlui Muntean - văd că încă singur rezistă! Felicitări!!!
).
Azi i-ar ne-a oferit o mostră de documentare şi răbdare în căutarea şi selecţionarea informaţiilor!
Hristos a înviat! M-aș fi bucurat enorm sa nu vă retrageti. Era destul doar nominalizarea monumentului. Reveniti, vă rog!
Adevărat a înviat!
...
Mai vedem...
Matei, aş fi preferat să fim mai mulţi cei care aducem informaţii inedite despre un anume monment...
Biserica Buna Vestire situata in oraşul Tg.Ocna, strada Răducanu, nr.6, numita şi Răducanu, a fost construită in a doua jumătate a secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea de marelele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat „cu multe mori pe apa Slănicului” (după cum mărturiseşte o inscripţie in slavonă din 3 dec.1711 de pe o lespede de marmură din pridvorul bisericii). După unii autori şi inscripţia de pe tabloul votiv ar fi fost ridicată in 1664 de către logofătul Nicolae Buhuş insă data corectă, după spusele istoricilor şi unele documente este 1694 (ctitor Ion Buhuş – vezi Prof. Corneliu Stoica „Istoria ilustrată a oraşului Tg.Ocna din cele mai vechi timpuri pană la 1918”, editura Aristarc, Oneşti, 2003, pag.116) şi a fost refăcută de logofătul Radu Racoviţă la 1763, după cum se menţionează in pisania de la intrare (1763).
Nu sunt foarte multe mărturii documentare despre această biserică până la mijlocul secolului al XVIII-lea, dar se ştie că Ion Buhuş a făcut câteva danii ctitoriei sale ce avea să devină mănăstire la sfarşitul secolului al XVII-lea, fiind apoi inchinată mânăstirii Ivir de la Stefagora din Sfântul Munte Athos şi reînchinată in 1777 de Ilinca Racoviţă, soţia paharnicului Petrachi Videli, cu moşii, case şi robi.
Până in 1863, la secularizarea averilor mânăstireşti a fost unificată administrativ cu fosta mănăstire „Precista” de la Ocna (actuala biserică Precista din Tg.Ocna). La 1 martie 1798, patriarhul Grigorie al V-lea confirmă existenţa „mânăstirii de la Ocna” sau „Precista – Răducanu” prin numărul mare de egumeni greci sau români confirmaţi cât şi prin daniile acordate.
În 1763 marele logofăt Radu Racoviţă, căsătorit cu Maria Buhuş, a refăcut si împodobit, aproape integral, biserica şi a reparat zidurile de împrejmuire. El se consideră ctitorul acestei biserici, după cum spune textul pisaniei de la intrare din care, o parte, este in limba franceză: „… Apres avoir reglé les fortunes publiques gés [j’ai] donné des leçons aux plus grands politiques.” Este singura biserică din ţară cu text francez în pisanie.
De-a lungul timpului, mânăstirea a trecut prin multe incercări, unele dramatice, începând cu 1821, când a fost ocupată de un detaşament de eterşti şi devastată de turci, apoi in 1864 în pericol de a deveni cazarmă. În primul război mondial clădirile anexe au servit drept depozit de muniţii şi provizii.
Între 1843 şi 1853, biserica mânăstirii este reparată de arhimandritul Procopie, iar din 1890 devine biserică de mir, formând o parohie. Nu s-au mai făcut intervenţii majore şi reparaţii capitale până in 1996 când s-au demarat, de către preotul paroh Ion Vasile Panţîru, in colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, ample lucrări de conservare – restaurare a bisericii grav avariată de cutremurul din 1977 şi aflată în pericol de prăbuşire: consolidare exterior şi interior, refacere arhitectură (acoperiş şi faţadă), refacere catapeteasma, restaurare pictură, mobilier şi icoane, ultimele lucrări aflându-se în curs de finalizare.
Biserica Buna Vestire este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc. Planul bisericii este triconc, cu o turlă pe naos şi un turn – clopotniţă pe pridvorul vestic. Biserica actuală înglobează şi elemente dintr-un edificiu mai vechi (cel al lui Ion Buhuş). Pridvorul, deasupra căruia se ridică clopotniţa, este boltit în boltă mânăstirească cu penetraţiuni.
Pronaosul este boltit în calotă sferică, iar naosul are boltirile obişnuite moldoveneşti. Naosul este despărţit de pronaos printr-un zid cu arcaturi (arcuri frânte ca şi la ferestre) susţinut pe două coloane aşezate pe un soclu masiv. Capitelele greoaie au muluri de un aspect mai mult sau mai puţin clasic. Uşile au chenare cu muluri, fără caractere bine definite. Caracteristic este, la faţadă, brâul in forma de tor simplu, de jur împrejur.
Turla naosului este ortogonală şi cu colonete în unghiuri. Are o bază stelată cu opt vârfuri şi o a doua bază pătrată împodobită cu arcaturi. Turnul clopotniţă are colţurile teşite şi prevăzute cu contraforţi.
Biserica a fost pictată la 1763 şi din nou la 1811, de zugravul Mihail Paninopol, prin osteneala arhimandritului Metelie. Devastată la 1821 de turci, pictura a fost refăcută in 1850, odată cu catapeteasma de o mare frumuseţe, din care se mai păstrează doar o parte din icoane. De asemenea, de valoare deosebită este baldachinul de lemn de deasupra Sfintei Mese, scaunul arhieresc, amvonul si câteva obiecte de cult nedatate, dar foarte vechi.
Din cele două clopote vechi ale bisericii, unul, ce se păstrează, este turnat la Sfântul Munte Athos şi are o inscripţie in limba greaca datată 10 nov. 1810, fiind expus în curtea bisericii. În pridvor, pe peretele din stânga intrării in pronaos, se găseşte piatra funerară a arhimandritului Procopie (1851).
În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii se află mormântul marelui om politic şi scriitor Costache Negri (1812-1876).
Biserica posedă şi un bogat fond de carte veche (mare parte preluat încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea de Biblioteca Academiei). Cel rămas numără 53 cărţi vechi din care 38 cărţi româneşti şi 15 greceşti (cărţi de cult, secolele XVIII –XIX).
Se mai păstrează incinta vechii mânăstiri cu zid de piatră de 5,20 metri înălţime, pe 3 laturi (E-N-V), prevăzut cu metereze, un turn cu gang boltit, mare şi un al doilea mai mic.
De asemenea, biserica mai păstrează, din tezaurul spiritual sacru a fostei mânăstiri, părticele din Sfinte Moaşte ale unor sfinţi importanţi: Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Sfântul Mucenic Trifon, Sfântul Mare Mucenic Mina şi Sfânta Muceniţă Paraschevi de la Roman.
Aşezarea pitorească pe o stâncă de 10 metri înălţime ce străjuie malul stâng al râului Trotuş, incinta fortificată a fostei mânăstiri, frumuseţea aparte a bisericii şi teyaurul ei artistic, sacru şi spiritual, mormântul lui Costache Negri, fac din acest monument istoric reprezentativ al oraşului Tg.Ocna un loc interesant de atracţie şi reculegere pentru oricine vizitează zona.
Bibliografie:
– Stoica, Corneliu – „Istoria ilustrată a oraşului Târgu-Ocna din cele mai vechi timpuri până la 1918”, editura Aristarc, Oneşti, 2003
– Stoica, Corneliu – „Valea Trotuşului – Enciclopedie”,ediţia a II-a, editura Magic Print, Oneşti, 2008
– Stoica, Corneliu – „Istoria oraşului Târgu-Ocna din cele mai vechi timpuri până la 1918”, ediţie revăzută şi completată, editura Aristarc, Oneşti, 1999”
INVENTAR GENERAL AL PAROHIEI
Număr familii – 630
Număr enoriaşi – 1582
Biserică monument istoric – secolul al XVII-lea, din piatra acoperită cu tablă, varuită, turn clopotniţă pe pridvor, casă parohială din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă (fost sediu al protoieriei Tg.Ocna cu 3 camere, sală de mese, baie, foişor; magazie anexă di piatră; curte împrejmuită cu ziduri fortificate de piatră (5,20 metri înalţime), suprafaţă – 8158.694 mp.
ŞIRUL PREOŢILOR CARE AU SLUJIT LA BISERICA BUNA VESTIRE
Mânăstirea „Precista – Răducanu”
1.Arhimandrit Policarp Popescu (1863)
2. Ieromonah Vasile Ştefănescu (1864)
3. Arhimandrit Climent Mihăilescu (1864 – 1872)
4. Arhimandrit Ghenadie Merisescu (1872 – 1873)
5. Potosinghel Iosif Nicolau (1873 – 1885)
Biserica Buna Vestire
Preot Grigore Goagă (1885 – 1914)
7. Preot Nicolae Comănescu (1914 – 1958)
8. Preot Nicolea Moise (1959 – 1977)
9. Preot Vasile Parincu (1977 – 1991)
10. Preot Aurel Postelnicu (1991 – 1994)
11. Preot Ion Vasile Panţîru (1994 ›)
În 1763 marele logofăt Radu Racoviţă, căsătorit cu Maria Buhuş, a refăcut si împodobit, aproape integral, biserica şi a reparat zidurile de împrejmuire.
El se consideră ctitorul acestei biserici, după cum spune textul pisaniei de la intrare din care, o parte, este in limba franceză: „… Apres avoir reglé les fortunes publiques gés [j’ai] donné des leçons aux plus grands politiques.”
Este singura biserică din ţară cu text francez în pisanie.
...
Mănăstirea Raducanu – Buna Vestire, numită ulterior şi „Biserica Buna Vestire” sau „Răducanu” (Tg. Ocnea, Bacău), a fost construită de marele logofăt Ion Buhuş şi un târgoveţ bogat, Pavăl, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în oraşul Tg. Ocna.
Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc.
Din cele doua clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripţie în limba greacă – din 10 noiembrie 1810 – este expus in fata bisericii.
Biserica Răducanu este singura biserică din Romania cu text francez în pisanie.
Biserica a trecut şi printr-o perioadă mai dificilă aceasta fiind devastată de către atacurile turcilor în 1821, însă a fost repictată şi refăcută în 1830 odată cu catapeteasma. Sunt păstrate părţi din vechea incintă a bisericii, un zid de 5.20 metri prevăzut cu porţi de stejar, câteva construcţii anexe şi un turn cu gang boltit.
Ion Buhus, mare logofăt, fiul lui Nicolae Buhus, mare logofăt și el, este primul ctitor al acestei biserici. Ilinca Racoviță afirmă, într-un document din dată de 9 august 1777, că biserica a fost făcută de bunicul ei, Ion Buhus mare logofăt, și refăcută de tatăl ei, Radu Racoviță.
În anul 1763, marele logofăt Radu Racoviță, fiul hatmanului Dumitrașcu, căsătorit cu Maria Buhus, va reface și împodobi aproape integral Biserica Bună Vestire, reparând în același timp și zidurile mănăstirii.
Radu Racoviță se consideră ctitorul acestei biserici, după cum glăsuiește pisania care se află deasupra ușîi de la intrarea în pridvor: "Veleat 7271. Mult preadulcelui Hristos, robul sau cel credincios. Lumina dar acea cerească prin ruga ta să moștenească. Radu Racoviță vel logofăt, cu a lui soție, ctitori sunt cu fiica lor Ilinca, la această biserica preasfântă. P.V. mai 20. Apre avoir regle les fortunes publiques ges j'ai donne des lecons aux plus grands politiques."
Este singură biserica din țară cu text francez în pisanie, dovadă că marele logofăt Radu Racoviță era un boier cult pentru vremea să și bun cunoscător al treburilor politice. Acest text francez se potrivește uimitor și cu destinul omului politic Costache Negri, care și-a găsit odihnă de veci la câțiva pași de întărea în biserica.
Mănăstirea a trecut, de-a lungul existenței sale, prin multe încercări dramatice. În luna iunie 1821 un detașament de 800 de eteristi conduși de Iordache Olimpiotul și Ioan Farmache ocupă mănăstirea, dar iminentă unui atac turcesc asupra orașului Târgu Ocna îi determina pe eteristi să se retragă spre Mănăstirea Secu. În urmă lor pătrund turcii care pradă orașul și devastează Mănăstirea Răducanu.
În anul 1864, la scurtă vreme de la secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea cu clădirile dimprejurul ei erau să devină loc de cazarmă pentru ostașii destinați cu pază deținuților și numai staruintele unor persoane influențe pe lângă diversele autorități în drept au îndepărtat pericolul acestui proiect.
De asemenea, în timpul Primului Război Mondial, casele ecumenesti ale fostei mănăstiri au servit că depozit pentru provizii și muniții, dar au scăpat că prin minune de bombardamentele inamice.
Nu este lipsit de interes faptul că la această mănăstire funcționa o școală în limba greacă în care, pe la începutul veacului al XIX-lea, se pregăteau tineri pentru carieră preoțească. În cămăruță de deasupra pridvorului erau păstrate cărțile, unele dintre ele foarte vechi și valoroase.
Din anul 1890 Mănăstirea devine Biserica de Mir, formând o parohie. Deoarece biserica suferise numeroase stricăciuni în greu încercatul an 1821, arhimandritul Procopie, între anii 1843 și 1853, a făcut reparații la biserica - acoperirea cu tablă, pictarea interiorului - cât și la clădirile anexe.
Din anul 1998, sub îngrijirea preotului paroh Vasile Panțîru, s-a refăcut exteriorul bisericii - fațada și acoperișul - și se vor demara lucrările de restaurare în interior, inclusiv pictarea bisericii.
Biserica Răducanu este un monument reprezentativ pentru barocul târziu moldovenesc. Biserica este ridicată pe un plan triconic, având un turn-clopotinita pe pridvorul vestic.
Că tip structural biserica aparține unei familii larg răspândite în arhitectură din Moldova din a două jumătate a secolului al XVIII-lea: Sfinții Teodori - 1761, Balinesti-Neamț - 1765, Berzunti - 1774, Doljești-Român - 1774, s.a.
Pronaosul este boltit în calotă sferică iar naosul are boltirile obișnuite moldovenești, boltit în boltă mânăstirească cu penetratiuni. Arcaturile zidului dintre naos și pronaos, ferestrele atât înăuntru cât și înafara, sunt însemnate prin arcuri franțe. Acest zid este susținut de două coloane așezate pe un soclu masiv. Capitelurile greoaie au muluri de un aspect mai mult sau mai puțîn clasic. Ușile au chenare în muluri, dar fără caractere bine definite.
Fațada Mănăstirii Răducanu are o decorațiune mult mai simplă decât a celorlalte biserici din aceeași grupa. Caracteristic este brâul în formă de tor simplu care înconjoară clădirea. Ferestrele de pe peretele vestic al pridvorului au arcaturile în plin centru, reprzentand o excepție față de celelalte.
Turla naosului, octogonală, cu colonete în unghiuri, are o baza stelată cu opt vârfuri și o a două baza pătrată, împodobită cu arcaturi de un slab relief. Turla prezintă patru ferestre, iar pe laturile care nu au ferestre apar, sub formă rudimentară, contraforturi mici, așa cum se întâlnesc și la biserica de la Berzunti - 1774. Turnul-clopotniță are colțurile teșite și prevăzute cu mici contraforți, asemănători celor de pe turla naosului.
Biserica Răducanu a fost zugrăvită în anul 1763 și din nou în anul 1811 de zugravul Mihail Paninopol, prin grijă arhimandritului Meletie. Devastată de turci în anul 1821, Biserica Răducanu pare a fi repictata sau cel puțîn pictură refăcută în anul 1830, odată cu catapeteasma.
Pe peretele vestic al pronaosului, deasupra ușîi dinspre pridvor, este pictat tabloul votiv reprezentând pe ctitor (marele logofăt Radu Racoviță, n.n.) țînând biserica în mâini și însoțit de familia să. În apropierea acestui tablou, în partea dreapta, apare arhimandritul Procopie, în timpul căruia s-au făcut reparațiile.
În pridvorul bisericii, pe peretele din stânga intrării în pronaos, se găsește piatră funerară a arhimandritului Procopie - 1851. Tot în pridvor, pe peretele vestic, vom întâlni o lespede de marmură, datând din 3 decembrie 1711, cu următoarea inscripție în slavonă:
"Acastă marmure scrisu-să că să se știe că...m izvoditu dinu ceapul morile dea...nu sus prea Slanicu cu Pavăl. Fost-amu și inedatu de cătră dumnealui Buhus vel logofăt de am făcut cu dumnealui împreună acastă mănăstire. Făcut-am cu ame cheltuiala chiliilea dela poartă și chiliile cu pivniță dela Api, grădina cu pomi i acestu părete de zidu pară la potiti, că să fiu veșnic ctitoru în veci.. vleat 7220 - 1711 dechemvrie 3".
Din cele două clopote ale bisericii, cel mare, turnat în Sfântul Munte Athos, cu o inscripție în limba greacă - din 10 noiembrie 1810 - este expus în față bisericii. "S-a reînoit a patra oară clopotul cel mare al Sfintei Mănăstiri Răducanu, din evlavioasă Ocna, cu cheltuiala prea cuviosului arhimandrit chir Meletie și egumenul acestei mănăstiri, și a ieromonahilor Gheorghe, Visarion și a tuturor, cu metalul și banii elisavetei din Ocna, spre pomenirea lor. 1810, nov. 10". Cel din turnul-clopotniță este mult mai mic și de dată recentă.
În exterior, lângă peretele sud-estic al bisericii, se găsește mormântul marelui om politic și scriitor, Costache Negri - 1812-1876. Doamna Elena Cuza și Baligot de Beyne au adăugat mormântului o modestă stela funerară cu inscripția: "Văduva lui Vodă Cuza cu iubiții săi fii la C. Negri. Durere eternă spre pomenire, 11 octombrie 1877". Pe spate, în franceză, omagiul lui Baligot de Beyne: "A C. Negri."
Biserica Răducanu posedă și un bogat fond de carte veche. O parte din acest fond a fost preluat încă de pe la sfârșitul veacului al XIX-lea de Biblioteca Academiei. Astăzi, Biserica Răducanu mai păstrează din impresionantul fond de carte veche de odinioar un număr de 53 cărți vechi, din care 38 cărți românești și 15 grecești.
Se mai păstrează și incinta vechii mănăstiri, cu un zid de 5.20 de metri înălțime, pe trei lături - est, nord, vest - prevăzut cu metereze, un turn gang boltit, prevăzut cu porți masive de stejar, în partea estică a incintei, un al doilea turn mai mic și câteva construcții anexe recente în partea nord-vestică.
Fosta mănăstire Răducanu este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul orașului Târgu Ocna. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 20974.08.
Ansamblul este format din patru monumente:
În sfârşit... mai sunt şi monumente ortodoxe...!
HRISTOS A ÎNVIAT!