Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Şcoala Generală (elementară) nr.2 din municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, denumire alternativă - Liceul "Alexandru Odobescu", denumire actuală – Liceul de muzică “Tudor Jarda”.
Şcoala Generală (elementară) nr.2 din municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, denumire alternativă - Liceul "Alexandru Odobescu", denumire actuală – Liceul de muzică “Tudor Jarda” este o apreciată unitate de învățământ a orașului, fiind situată pe Strada Alexandru Odobescu. Clădirea a fost construită între anii 1893 - 1894, după planurile arhitectului vienez Frölisch, având de la început o destinaţie şcolară. Aici şi-a făcut o parte a studiilor secundare, între anii 1897 şi 1900, tânărul și viitorul scriitor Liviu Rebreanu. La 15 septembrie 1923, în baza Ordinului Ministerului Instrucţiunii nr. 6889/1923, în această clădire şi-a deschis porţile primul liceu românesc din Bistriţa, sub denumirea de Liceul de Stat pentru Băieţi "Alexandru Odobescu". Primul director al liceului a fost profesorul de matematică Emil Domide, fost director al liceelor din Năsăd şi Sighetul Marmaţiei. În cadrul instituţiei s-a desfăşurat alături de procesul de învăţământ, o bogată activitate cultural-ecucativă şi sportivă, ce va fi întreruptă în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, când, pentru patru ani cursurile au fost întrerupte.Conform unei adrese din anul 1946 a Inspectoratului Școlar Regional Cluj, a fost înființată Școala Primară Mixtă "Solomon Haliță" din Bistrița. Apoi în urma unei decizii din aprilie 1948 a Ministerului de la acea dată s-a dispus contopirea acestei școli cu Școala Primară de Fete din localitate sub denumirea de Școala Primară Mixtă Nr. 2 din Bistrița.În baza articolului VI din Decretul nr 175 din 3.08.1948 "pentru reforma învățământului", care prevedea că "învățământul elementar de 7 ani este gratuit" s-a organizat Școala Elementară Nr. 2 din Bistrița. Cu adresa nr. 3596 din 10 septembrie 1948, Inspectoratul Școlar al Județului Năsăud comunica ordinul Ministerului Învățământului nr. 204.199/1948 care arăta că "școlile de 7 ani se organizează cu clasele a V-a, a-VI-a si a VII-a". În luna noiembrie 1948, Școala Elementară Nr. 2 din Bistrița avea 12 clase din care 10 în localul din strada Odobescu și 2 clase în localul din strada Traian Banciu nr. 35, cu un total de 204 elevi. În anul 1973 s-a construit corpul "B" al actualei clădiri. În prezent în școală învață un număr de aproximativ 200 de elevi repartizați în 11 clase: 4 clase I-IV și 7 clase V-VIII. Cu data de 1 septembrie 2007 Școlii Generale Nr. 2 Bistrița i-a fost arondată Școala Generală Sigmir, care-și desfașoară activitatea în 4 clase I-IV și 4 clase V-VIII.
-->
Răspunsuri
ora 11.38 - 2 raspunsuri
Biserica evanghelică/cetate Prejmer - jud. Braşov - 1218
Biserica-cetate de la Prejmer, Braşov
Cetatea Prejmer, sau cunoscută pe hârţile turistice ca Biserica fortificată Prejmer, este cea mai mare fortificaţie de acest tip din sud-estul Europei.
A fost construită de saşii ce vieţuiau pe aceste plaiuri în scop de apărare şi refugiu din faţa năvălirilor străine.
Biserica centrală, construită în secolul XIII a fost înconjurată de ziduri înalte şi astfel a fost creată o cetate ţărănească cu scop de apărare.
De jur împrejurul zidurilor mari, în vremurile în care cetatea chiar era folosită pentru protecţie, erau şi şanţuri adânci cu apă.
În vechime, toate cetăţile şi bisericile erau înconjurate de canale adânci în care era apă. Dar această apă nu era ca în poveştile cu cavaleri şi zâne…cu lebede şi flori. Apa era infestată, cu fecale şi deşeuri pentru a avea rol de protecţie.
Pentru că atacatorii deobicei ajungeau aici răniţi, trecerea înot a unei ape infestate însemna infectarea ranilor, ce putea duce septicemie şi chiar moartea luptătorilor. Armata îşi proteja ostaşii, aşa că puţini erau cei care se avântau să treacă înot, deobicei cei fără răni.
În interiorul zidurilor se puteau adăposti sute de oameni, dar şi zeci de animale ce puteau fi bagate în grajdurile construite special pentru ele.
Veţi vedea foarte multe cămăruţe aşezate de jur împrejurul zidurilor, una lângă alta, ca nişte faguri.
Zidurile pe care sunt construite aceste încăperi datează din perioada primei invazii turceşti, 1425-1505. Zidurile au 12 m înălţime, iar pe ele sunt amenajate 272 camere, aranjate asimetric pe 4 nivele.
Fieacare familie din sat avea câte o astfel de cămăruţă. De aceea ele sunt şi numerotate, să fie mai uşor de identificat. Numărul de pe uşa era corespondentul casei din localitate, iar fiecare cameră se moştenea din generaţie în generaţie.
Erau folosite ca locuri de depozitare a mâncării, averilor, fânului şi grânelor. Fiecare familie din localitate îşi ţinea aici bunurile principale pentru supravieţuirea familiei şi animalelor. În cazul unor atacuri, timpul de reacţie era extrem de redus şi dacă bunurile erau deja la adăpost şi familia trecea mai uşor peste perioadele dificile de refacere a caselor şi de refacere a stocurilor de hrană.
Acum unele încăperi sunt păstrate în regim de muzeu, iar două dintre ele poartă numele de „Şcoala Veche”, păstrând resturile unor picturi murale vechi. Fundaţia Saşilor Transilvăneni a amenajat una din încăperi ca şcoală
Poziţionarea fortificaţiei era una strategică. Situată în estul Transilvaniei, trebuia să fie principalul punct de apărare dinspre pasul Buzăului.
Nu este de mirare că această poziţie i-a adus şi numeroase atacuri. A fost ţinta a peste 50 de forţări a trupelor turceşti, dar nu a fost cucerită niciodată de turci.
Pe ziduri se aflau fixate şi guri de foc pe care se turnau smoală, ulei încins, apă clocotită, sau se aruncau suliţe.
La ultimul nivel al zidului există un drum de rond care uneori ajunge la 4 metri laţime.
Cetatea din Prejmer are zidurile cele mai puternic fortificate, dintre toate cetăţile şi bisericile din Transilvania – au o înălţime cuprinsă între 12 şi 14 metri, iar grosimea lor ajunge şi la 6 metri.
Între 1960 şi 1970 au avut loc ample lucrari de restaurare, care i-au redat farmecul păstrat în scrierile istorice.
În 1999 cetatea este inclusă în patrimoniul cultural mondial Unesco.
ACUM: Constituie cea mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din Estul Europei.
BISERICA FORTIFICATA PREJMER – vedere aeriana
O vedere magnifica! Aprecieri și mulțumim pentru superbele și bine alesele imagini!
Orga Morții de la Prejmer, legenda armei care i-a ținut pe turci departe de cetate
Cetatea Prejer, una dintre cele mai fortificate cetăți
Se spune că Cetatea Prejer a devenit una dintre cele mai fortificate pe vremea regelui Sigismund de Luxemburg. Biserica a fost înconjurată de o incintă cu ziduri groase de patru metri și împrejmuită de un șanț foarte lat de apă. În plus, cetatea avea bastioane înalte de 12 metri ce dispuneau de guri de trageri. Accesul se făcea doar pe două poduri de lemn și prin porți de fier groase.
Satul se afla la marginea regiunii, chiar în locul prin care aveau loc năvalele turcești. Astfel, biserica de la Prejmer a dispus de-a lungul timpului de cele mai inovatoare mijloace de apărare, motiv pentru care s-au născut și cele mai frumoase legende. Una dintre acestea este cea despre Orga Morții ce se afla în biserică.
Orga Morții de la Prejmer
În acea perioadă, la Prejmer ar fi sosit un dispozitiv de luptă, extrem de puternic, așa numita orgă a morții. Sunetele pe care Orga Morții le scotea îi speria chiar și pe atacatori. Acestea erau atât de înfricoșătoare încât turcii nu mai îndrăzneau să se apropie de cetate.
Deasupra sa erau poziționate mai multe arme, care puteau produce pierderi masive inamicului, putând fi acționate de un singur om. Arma era atât de eficientă încât vesta s-a dus în întreg ținutul, lucru care ar fi dus la distrugerea sa.
Câteva sute de ani mai târziu, o nouă orgă a fost adusă în Biserica Fortificată din Prejer, lucru care i-a făcut pe cei mai în vârstă să-și amintească de legendele din copilărie.
Cei care nu cunosc nimic despre povestea satului Prejmer trebuie să afle că localitatea a fost în trecut una dintre cele mai bine fortificate din Transilvania. Aflată chiar la marginea regiunii, în apropierea Pasului Buzău, locul prin care aveau adesea loc năvalele turcești, biserica de la Prejmer a dispus de-a lungul timpului de cele mai inovatoare mijloace de apărare. Dar odată cu acestea s-au născut și legendele, care mai de care mai frumoase.
Una dintre aceste legende este cea care povestește despre o orgă a morții. Nu mulți sunt cei care știu însă că această poveste are rădăcini și în ajutor. Se spune că pe vremea regelui Sigismund de Luxemburg, cetatea a devenit una dintre cele mai fortificate: biserica a fost înconjurată de o incintă cu ziduri groase de patru metri, împrejmuită de un șanț foarte lat de apă. Mai mult cetatea a primit bastioane înalte de 12 metri ce dispuneau de guri de trageri iar accesul în cetate se făcea doar pe două poduri de lemn mobile și prin porți de fier groase.
Tot atunci se pare că la Prejmer a sosit și un dispozitiv de luptă, extrem de puternic pentru acei ani, așa numita orgă a morții. Practic era un dispozitiv deasupra căruia erau poziționate mai multe arme, având capabilitatea de a produce pierderi masive inamicului. Eficacitatea acestei arme a ajuns atât de vestită încât vorbele despre ea au început să circule în întreg ținutul astfel că până la miticizarea ei nu a mai fost decât un pas.
Ccâteva sute de ani mai târziu în biserică a fost adusă o orgă nouă, lucru care i-a făcut pe bătrâni să-și amintească de legendele copilăriei. Mai mult orga construită în 1803 era una specială întrucât sunetele pe care le scotea îi speria chiar și pe atacatori. Așa a ajuns să renască legenda cu ”orga morții de la Prejmer”.
Dincolo de aceste legende și povești, cetatea de la Prejmer rămâne una dintre cele mai frumoase din Transilvania, iar dacă aveți drum prin această zonă nu cumva să ratați o oprire aici.
Foarte frumos, încântator , deosebit! Mulțumim domnul Munteanu! AN NOU 2022 BINECUVÂNTAT!
Va asteptam zilnic pana la ora 11.00 să scrieti ce monument este postat.