Ce monument e in poza de mai jos?
Atentie, sunt 2 intrebari (4 și 5 iulie)!
Alaltăieri am prezentat Biserica reformată cu lanțuri - SATU MARE.
Biserica Reformată cu lanțuri din municipiul Satu-Mare, este unul dintre monumentele reprezentative ale orașului, cu statut de monument istoric, ridicat în secolul al XVIII-lea și situat în Piața Păcii, la capătul acesteia dinspre străzile Mihai Viteazu și Ștefan cel Mare. În parcul din fața bisercii, în anul 1991, s-a dezvelit bustul scriitorului și politicianului magghiar - Ferenc Kolcsey (1790 - 1938). Reforma religioasă a protestanţilor a acaparat orașul Satu Mare în perioada anilor 1527 - 1535, iar protestanţii aveau nevoie de un lăcaş de rugăciune. La început, aceştia oficiau slujbele în biserica de parohie de atunci. În anul 1622, au reuşit să intre în posesia ei, datorită lui Gabriel Bethlen, principe pe atunci, însă, patruzeci de ani mai târziu, catolicii au putut să îşi reia biserica, cu ajutorul generalului Cobb. Astfel protestanții s-au văzut nevoiți să își construiască o biserică și li-au ales ca loc terenul pe care se află acum Biserica Reformată cu lanțuri. Cum biserica lor a fost incendiată de curuți în anul 1703, a trebuit să găsească o altă soluție. Până în anul 1725 și-au ținut slujbele într-un depozit de alimente și abia în anul 1762 au demarat un nou proiect de biserică. Construcția noii biserici reformate a început în anul 1788 după ce s-a emis edictul de toleranță de către împăratul Iosif al II-lea. Construcția a fost finalizată în 19 ani, biserica fiind sfințită în anul 1807. Proiectul clădirii, lucrările de zidărie și supravgherea întregii lucrări au căzut în sarcina meșterului constructor Sigismund Preinlich. Numele bisericii vine de la faptul că în anul 1862 în jurul edificiului s-a construit un gard scund prevăzut cu lanțuri. Edificiul este unul impresionant și deosebit, purtând caracteristicile mai multor stiluri arhitecturale. Ornamentele de pe ușile și ferestrele laterale sunt în stil rococo. Stilul predominant este barocul târziu, care combină cu succes elemente ale clasicului cu cele ale barocului simplificat. Clădirea bisericii a fost renovată de mai multe ori (anii 1834, 1907 și 1934). Cele mai însemnate modificări au avut loc după ce la 16 septembrie 1944 după ce clădirea a fost grav afectată de o bombă care a nimerit în plin biserica, ocazie cu care s-a prăbușit acoperișul și o mare parte a mobilierului s-a distrus. Lucrările mari de renovare ale bisericii au continuat până în anul 1957. Cu ocazia lucrărilor, clădirea a primit planşee noi, o şarpantă nouă, pereţii au fost retencuiţi şi zugrăviţi atât în interior, cât şi în exterior, s-au refăcut pardoselile, tribunele şi băncile bisericii. În anul 1948 s-au creat două goluri noi pentru accese laterale, deoarece până atunci se putea circula numai pe direcţia longitudinală a clădirii. Tavanul casetat al bisericii a fost proiectat de Gábor Fodor şi s-a construit în cursul anului 1947. Mobilierul original a fost înlocuit în mare parte, Kálmán Szűcs fiind cel care a proiectat noile piese de mobilier, dintre care în 1951 s-au realizat Masa Domnului şi parapetele băncilor, iar în 1957 noul amvon. Lustrele şi candelabrele murale concepute tot de către Kálmán Szűcs, precum şi stucaturile ornamentale din jurul intrărilor şi ferestrelor bisericii, proiectate de Kálmán Tóth au fost finalizate de asemenea în cursul anului 1957. Biserica reformată cu lanţuri este amplasată central, în Piaţa Păcii, la capătul acesteia dinspre străzile Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare. Denumirea bisericii provine de la gardul scund din lanţuri realizat în 1862, care înconjoară clădirea. Mai târziu, gardul a fost extins şi asupra pieţei din faţa bisericii, locul bisericii reformate de odinioară, care a pierit în 1703. În parcul din faţa bisericii, în axa intrării principale se află bustul lui Ferenc Kölcsey, ridicat în 1991. În jurul bisericii cu lanţuri sunt amplasate fostele şi actualele clădiri ale bisericii reformate: clădirea fostului gimnaziu (azi Colegiul Naţional Kölcsey Ferenc), protopopiatul reformat, clădirea fostului gimnaziu reformat de fete (azi Şcoala Specială Nr. 1 pentru surdo-muţi), birourile parohiale ale comunităţii reformate a bisericii cu lanţuri, internatul fostului gimnaziu (azi Liceul de Artă Aurel Pop). Biserica cu tavan este orientată est-vest, la est se încheie în absidă, iar faţada sa principală este paralelă cu strada Ştefan cel Mare. Faţada principală compusă pe trei axe este accentuată pe toată înălţimea de pilaştrii, ce se ridică de pe soclul înalt, şi se termină în capiteluri profilate, cuprinzând trei goluri de acces dreptunghiulare, deasupra cu câte o fereastră încheiată în segment de cerc, cu parapete proeminente sprijinite pe console, şi ancadramente cu pilaştrii şi lintou profilat arcuit. Turnul vestic monumental, care determină axa centrală, este proeminent planului general al faţadei, şi cuprinde portalul amplu al intrării principale. Uşile axelor laterale sunt mai modeste, şi deservesc scările care duc la nivelul tribunelor. Deasupra cornişei se ridică un parapet şi următorul nivel al turnului, flancat de atice arcuite. Volumul turnului este penetrat de ferestre ovale, urmate de goluri mai mari, cu închidere semicirculară la nivelul clopotelor, fiind încheiat într-o cornişă arcuită, ce înconjoară jumătatea superioară a cadranului orologiului. Coiful turnului, în retragere de la cornişă se dezvoltă pe suprafeţe curbe, fiind o lucrare reuşită de tinichigerie. Faţadele laterale, nordic şi sudic, preiau elementele faţadei principale. Pereţii sunt ritmaţi la intervale regulate de pilaştrii şi ferestre identice ca formă cu cele ale faţadei principale, cu excepţia axei mediane, unde se găseşte şi câte o uşă. Datorită absidei faţada estică este curbă, compusă pe trei axe, în cea mediană cu o intrare identică ca dimensiuni şi formă cu portalul principal. În interior, pe pereţii navei, între pilaştrii dispuşi echidistant, apar arcade oarbe cu închidere semicirculară, străpunse de ferestre. Ferestrele şi uşile laterale sunt încadrate de stucaturi ornamentale bogate, de factură rococo, realizate în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea. La stânga intrării laterale nordice, ataşat peretelui este amplasat amvonul de lemn, în faţa căruia se află stranele decorate pentru conducătorii bisericii şi Masa Domnului. În stânga amvonului este expus cel mai vechi clopot al bisericii, care, conform inscripţiei pe care o poartă, a fost turnat în 1633, la Prešov de unul dintre renumiţii meşteri din regiune, Georg Wierd. La capătul estic şi vestic al navei se află tribune sprijinite de stâlpi, delimitate de parapete pline, zidite, decorate cu baluştrii. Tribuna vestică găzduieşte orga bisericii, care s-a achiziţionat cu ocazia centenarului bisericii, în 1906, din fabrica de orgi a lui Otto Rieger din Budapesta. Spaţiile laterale de sub tribuna orgii au fost închise, încăperile astfel delimitate fiind amenajate pentru o mică expoziţie despre istoria comunităţii. Ultima renovare a bisericii s-a făcut în anii 1989 – 1990 când pe lângă unele renovări exterioare și interioare s-a introdus încălzirea cu gaze și s-a recondiționat mobilierul.
-->
Răspunsuri
ORA 11.15 - 2 RASPUNSURI
Este vorba despre Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou - SUCEAVA
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din municipiul Suceava este un lăcaș ortodox de cult, cu statut de monument istoric, construit între anii 1514 – 1522, și situat pe Strada Ion Vodă Viteazul nr. 2. Biserica mănăstirii are hramurile Sfântul Gheorghe (sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie) și Sfântul Ioan cel Nou (sărbătorit în fiecare an la 24 iunie). Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reședință a arhiepiscopilor Sucevei și Rădăuților (din 1991). Ansamblul istoric și monumental cuprinde următoarele obiective: Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1514 – 1522; Clisiarnița - paraclis - datând din 1629; Stăreția - datând din secolul al XIX-lea; Corpul de chilii - datând din secolul al XIX-lea și Turnul clopotniță. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” din cadrul mănăstirii, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei pe lista patrimoniului cultural mondial. Biserica se asemănă prin planul treflat, proporții și trăsături arhitecturale cu Biserica Înălțarea Domnului de la Mănăstirea Neamț. Există și unele deosebiri față de biserica sus-menționată și anume:
Biserica este susținută de 9 contraforturi: două se află în colțurile exonartexului (pridvorului), două sprijină arcul median al pereților pronaosului, câte două încadrează cele două abside laterale și un picior de contrafort susține absida altarului. Edificiul este înconjurat de ocnițe dispuse sub cornișă astfel: un șir pe latura de vest și două șiruri de ocnițe egale caa dimensiuni pe celelalte trei laturi. Pe fețele absidelor se află firide alungite. Deasupra naosului se află o turlă octogonală zveltă cu patru ferestre în cele patru puncte cardinale, așezată pe două rânduri de baze stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi pe laturile oarbe. Biserica a fost acoperită inițial cu învelitoare de plumb, dar aceasta a fost furată în urma invaziilor care au avut loc în Moldova în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Astfel, acoperișul a fost refăcut de mai multe ori din șiță (șindrilă lungă și îngustă confecționată din brad sau fag). Cu prilejul lucrărilor de restaurare conduse de Romstorfer, acoperișul a fost realizat între anii 1904-1910 din țiglă smălțuită și colorată. În interiorul bisericii se intră printr-un pridvoraș adăugat pe latura nordică în anul 1837 de către mitropolitul Veniamin Costachi, care a înlocuit un altul mai vechi ridicat de mitropolitul Teofan de la Râșca în anul 1579. Ușa de intrare în pridvor se termină printr-un arc în acoladă, portalul de trecere în pronaos se încheie în arc frânt. În biserică nu se află morminte, ctitorii ei (Bogdan al III-lea și Ștefan al IV-lea) fiind înmormântați la Mănăstirea Putna, iar mitropolitul Teoctist al II-lea (care a sfințit biserica) a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț. Biserica a fost pictată în frescă în stil bizantin atât în interior, cât și în exterior. Picturile din interior datează din vremea domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527). Pe pereții pridvorului și pronaosului sunt pictați sfinți prăznuiți de Biserica Ortodoxă (sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului (calendarul). Pictura exterioară datează din vremea lui Petru Rareș (1534) și se aseamănă cu cea de la Humor și Moldovița. Din frescele exterioare păstrate se mai deslușesc doar câteva pe peretele de la sud, mai adăpostit de vânturi și ploi. Frescele păstrate pe latura sudică a bisericii sunt Acatistul Maicii Domnului, Asediul Constantinopolului, Parabola Fiului risipitor (patru scene), Arborele lui Iesei etc. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a moaștelor Sf. Ioan cel Nou. El a fost amplasat pe latura de nord a incintei, servind și ca intrare în mănăstire. Turnul clopotniță a fost construit din piatră și cărămidă după un plan pătrat (cu latura de 11,80 m) și avea inițial doar un singur nivel zidit din piatră neregulată, prevăzut cu colțari din piatră fălțuită.
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou - Suceava
Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” este o mănăstire ortodoxă din Suceava, construită în perioada 1514-1522.