CE MONUMENTE E IN POZA DE MAI JOS?
Ieri am prezentat Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Nepomuk” din SUCEAVA
Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” din Suceava este o biserică romano-catolică construită între anii 1820-1822 sau, după alte surse, în 1832-1836. Este situată în centrul oraşului, pe Strada Ştefan cel Mare, vizavi de Palatul Administrativ, fiind mărginită pe trei laturi de parcul central al oraşului, în prezent denumit Parcul Profesor Ioan Nemeș. Lăcaşul de cult a fost sfinţit în iunie 1836 de arhiepiscopul de Lemberg, Franz de Paula Pistek (1835-1846), şi închinat Sfântului Ioan Nepomuk, un sfânt din Boemia. Biserica a fost construită în stil baroc, cu influenţe clasiciste. Ea este voluminoasă şi cuprinde trei nave flancate de nişe înalte şi adânci ale căror arcuri de capăt formează ferestre în zid. În biserica nouă s-a rezervat un altar special pentru armenii catolici, iar fosta biserică a rămas pentru rutenii greco-catolici. În turnul clopotniţă al bisericii a fost instalat un orologiu de mari dimensiuni cu destinaţie publică, primul orologiu cu destinaţie publică din oraş. În două nişe aflate în partea stângă şi dreaptă a intrării în biserică au fost amplasate două statui: Statuia Sf. Ioan Nepomuk, realizată de C. Hofman din Cernăuţi, şi Statuia Sf. Caietan, donată de Kajetan Theodorowicz în 1861. Biserica a fost renovată în anul 1871, cu acest prilej fiind instalată orga care funcţionează şi astăzi. Noi lucrări de renovare s-au executat în anii 1894, 1935 şi 1980. În anul 1973 a fost introdusă încălzirea centrală în biserică, în 1974 apa şi instalaţiile sanitare, iar în 1975 a fost înlocuită pardoseala din plăci de piatră cu o pardoseală din mozaic roman şi a fost refăcut prezbiteriul. Interiorul bisericii a fost renovat în 1980 de către Candit Sava şi Romi Loghin. În prezent, Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava are patru filiale, una cu biserică (Ițcanu) și trei fără biserică (Ipoteşti, Lisaura şi Mihoveni). În biserică se oficiază liturghii în limbile română, germană şi polonă. În biserică sunt amplasate cinci plăci memoriale din marmură neagră, una în limba latină şi patru în limba română, în semn de recunoştinţă pentru activitatea unor parohi ai acestei biserici.
-->
Răspunsuri
ora 11.14 - 4 raspunsuri
Casa Avramide din Tulcea
Casa Avramide din Tulcea
Casa Avramide din Tulcea
Casa Avramide din Tulcea
Casa Avramide, un monument arhitectonic emblematic din Tulcea
Povestea începe la mijlocul secolului al XIX-lea. Alexe Avramide, născut intr/o familie de greci simpli, în localitatea Ianina, Turcia în acea perioadă, plecă în lume la 15 ani, după ce un incendiu devastator a distrus localitatea.
Și unde ar fi putut să înceapă o viață plină de aventuri dacă nu în orașul de la porțile Deltei, plin de oportunități și populat de o lume pestriță. A ajuns în Tulcea cu un geamantan în care avea doar câteva haine. S-a angajat la un han și în scurt timp i-a câştigat încrederea proprietarului care l-a pus să gestioneze toată afacerea. Serios şi harnic, Alexe Avramide a ajuns proprietarul hanului și începe să prospere în afaceri.
Ligia Dima, conservator expert: "Este cunoscut și apreciat ce a făcut Alexe pentru acest oraș pentru că în acea vreme susținea economia orașului Tulcea având acea fabrică de cherestea, trimitea produse la export."
Lemnul lui a ajuns prin nordul Africii și prin alte țări. De aceea și bunăstarea lui Avramide şi-a permis la un moment dat să achiziţioneze toate echipamentele de mobilier de la Viena iar moara și ea susținea și avea lucrători pe lângă celelalte fabrici. La 33 de ani, Alexe s-a căsătorit chiar cu fiica celui care l-a angajat, mai mică cu 11 ani decât el. Evident prilej de bârfe pentru gurile rele.
Marian Cioacă - reporter Digi24 Constanţa: "Alexe Avramide s-a căsătorit cu fata hangiului şi a prosperat în afaceri, ajungând unul dintre cei mai mari comercianţi ai oraşului. Pentru construcţia şi amenajarea casei, Alexe Avramide a adus meşteri din Italia iar mobilierul şi obiectele decorative au fost, în majoritate, achiziţionate de la Viena."
Meşterii aduşi special pentru a lucra la palat au ridicat în centrul oraşului cea mai frumoasă casă, un simbol al prosperităţii familiei. Palatul are un aer de conac boieresc prin bogăţia detaliilor arhitecturale. Încă din acea perioadă, Avramide a reușit să stârnească admirația și, probabil, invidia tulcenilor.
De fapt, asta a și urmărit, să le arate concitadinilor că este unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri de pe malurile Dunării, armator, comerciant de grâne și cherestea, proprietar de fabrici de cherestea, mori și întinse proprietăți agricole. Pe la 1900, tulcenii făceau plimbări lungi pe strada Sf. Nicolae, actualmente Progresului, pentru a admira frumoasa casă. Dar aceasta nu a fost singura. Avramide a mai cumpărat un teren cu plantaţie de vie în zona Niculiţel - Isaccea, unde a construit un conac.
Familia Avramide s-a remarcat şi prin generozitatea sa. Elvira, soţia lui Alexe, avea o societate caritabilă care/i ajuta cu alimente și haine pe oamenii mai amărâţi.
La fel de generos, Alexe a cumpărat case pentru angajaţii săi. În perioada comunistă, întreaga familie Avramide a avut de suferit, atât din cauza bogăției, cât și a convingerilor politice. Primul fiu, Adrian Avramide, fost senator în perioada interbelică, a fost printre primii luați în vizor.
Ligia Dima, conservator expert: "Ajunge senator de Tulcea, deci iată o evoluție foarte bună… senator. Acesta a fost și motivul arestării lui în 1952 și dus la Văcărești unde are domiciliul forțat până în 1957 iar apoi se întoarce și ajunge să locuiască până în 1963 la sora lui Hariti în Galați."
Naţionalizată în 1947, clădirea a suferit transformări urâte. Frumuseţea i-a fost ştirbită iar farmecul elegant s/a piedut sub straturile de vopsea ieftină.
Culmea este că tocmai acest lucru a salvat/o. Comuniştii ordonaseră demolarea clădirii, dar cum aparteneța ei la un sistem ale cărui valori trebuia șterse de pe fața pământului nu mai era vizibilă, planul a fost anulat.
După căderea comunismului, pereţii au fost dezgoliţi şi recondiţionaţi. Nu e de mirare că un astfel de monument arhitectonic este azi gazda expoziţiilor unor tineri artişti, studenţi sau absolvenţi ai Liceului de Artă din Tulcea.