Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Gara Burdujeni - SUCEAVA.
Burdujeni este un cartier al municipiului Suceava, aflat la aproximativ 4 kilometri nord-est de centrul localității. Până în perioada interbelică, Burdujeni a fost o localitate cu primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. În anul 1926 a fost încorporat drept cartier al orașului, fiind în prezent, din punct de vedere al întinderii și al populației, cel mai mare cartier sucevean. Satul Burdujeni a apărut inițial în jurul Mănăstirii Teodoreni, iar la început ocupația de bază a locuitorilor era agricultura. Mult mai târziu au apărut lucrătorii de la abator, de la căile ferate, de la diferiți patroni. Între anii 1775-1918, în perioada în care Bucovina era sub stăpânire austro-ungară, localitatea devenise punct de frontieră românească. Burdujeni reprezintă singurul cartier al Sucevei care nu a făcut parte din regiunea istorică Bucovina.
xxx
Gara Burdujeni este o clădire reprezentativă pentru cartierul Burdujeni, dar și pentru municipiul Suceava. Aceasta a fost construită, în perioada 1892-1898 sub conducerea inginerului inspector general Ernest Brăiescu de la Secția de Lucrări Noi CFR Iași, după macheta gării din orașul elvețian Fribourg. Acesta l-a numit ca șef de șantier pe tânărul inginer Alexandru Checais. Ridicarea corpului central a început în anul 1892, iar între anii 1895-1898 au fost executate etajul superior și cele două pavilioane centrale din cărămidă roșie lustruită. Toate încăperile prevăzute în plan, conform cerințelor vremii erau vizate de șeful stației Romulus Bârsan. Cu timpul, pe lângă gară s-a înființat un cartier, unde locuiau peste 200 de persoane: funcționari vamali, ceferiști, polițiști, medici etc. Fiind gară principală, cu zece perechi de linii în raionul ei, și două mari cabine pentru schimbatul acelor la o extremitate și la alta, trenurile se încrucișau pe fiecare oră și totdeauna peronul era animat de lume multă. Până în anul 1918 în clădirea gării a existat un oficiu vamal și unul poștal. După anul 1918, când Suceava și Ițcani revin sub administrație românească, multe spații ale clădirii devin disponibile în urma desființării punctului vamal. La data de 1 aprilie 1920, Casa Muncii a înființat în vastul local al gării un orfelinat mixt cu numele „Regina Maria”. Tot atunci s-au înființat o grădiniță de copii și o școală primară, ambele mixte. În anul 1923 se deschide aici și o școală profesională pentru fete cu specializările rufărie, croitorie, țesătorie – tot pentru copii de ceferiști. Aceste școli au funcționat în localul gării până în anul1955, când în clădirea acesteia au început să se desfășoare din nou activități ale administrației feroviare ca urmare a diferitelor procese de reorganizare.
-->
Răspunsuri
ORA 11.32 - 3 RASPUNSURI
Palatul Dauerbach (1913) - Timişoara
Timișoara - Cetate, Palatul Dauerbach (1913).
Construit între anii 1912-1913 după planurile arhitectului László Székely, clădirea este cunoscută sub numele de Palace, după cafeneaua și restaurantul Palace, care au fost amenajate la parter, chiar la terminarea clădirii.
Palatul Dauerbach din orașul Timișoara, județul Timiș
Palatul Dauerbach este o cladire istorica din centrul Timisoarei, construita in 1913, in stil Art Nouveau pentru Georg Dauerbach, dupa planurile arhitectului László Székely.
Palatul Dauerbach se află în Piaţa Victoriei din Timişoara, pe promenada denumită “Corso”. Mai exact, se află între străzile Măceşilor şi Goethe şi este una dintre clădirile care au făcut parte din planurile de urbanizare ale Timișoarei de la începutul secolului XX.
Palatul i-a aparţinut lui Georg Dauerbach, un timişorean înstărit, care a cumpărat terenul de la Primărie, având în minte construirea unei clădiri cu apartamente pe care să le închirieze. Primăria vindea pe vremea aceea terenuri numai dacă proprietarii respectau condiţiile pe care le impuneau. Aşadar, fiecare proprietar de teren trebuia să termine în cel mult doi ani clădirea, nu înainte de a fi aprobate planurile pentru faţadă. Faţadele trebuia să poarte amprentele arhitecturii de atunci, iar proprietarii erau obligaţi să folosească numai anumite materiale şi culori. Totul trebuia să arate perfect, pentru a îndeplini cerinţele unei zone rezidenţiale.
Astfel, Palatul Dauerbach a fost construit între anii 1912 şi 1913, după planurile arhtiectului Laszlo Szekely. Încă de la început, la parter, au fost amenajate Restaurantul şi Cafeneaua Palace, acesta fiind motivul pentru care mulţi numesc această clădire “Palatul Palace”. Henric Berger a fost primul om care s-a ocupat de parterul clădirii şi a trebuit, mai întâi, să se consulte cu Dauerbach şi cu Primăria pentru amenajarea meselor şi a scaunelor. Încă din anul 1913, în colţul clădirii, a fost deschisă o farmacie, care funcţionează şi în prezent, având, desigur, alţi proprietari.
Restaurantul din cadrul Palatului Dauerbach a primit oaspeţi de seamă de-a lungul timpului, însă a avut parte şi de vremuri mai puţin prietenoase. Deşi tinerii veneau în număr mare pentru a participa la spectacolele muzicale, aceştia s-au văzut nevoiţi să îşi schimbe locul după cel de-al Doilea Război Mondial, când restaurantul a fost închis. A fost redeschis spre sfârşitul anilor 1960, iar astăzi cei care îi calcă pragul pot simţi puţin din aroma începutului de secol XX.
Palatul Dauerbach a fost construit în stilul Art nouveau, iar faţada sa este împărţită în cinci sectoare. Interiorul este unul deosebit, remarcându-se detaliile impresionante de la ancadramente, scări, chiar şi tavane. Cu siguranţă, este una dintre cele mai frumoase monumente din această piaţă şi chiar din întreaga Timişoară.
Impresionanta clădire situată în Piaţa Victoriei, ce aparţine stilului Art Nouveau, a fost construită între anii 1912-1913, după planul renumitului arhitect László Székely. În anul 1911 Georg Dauerbach, a cerut primariei un teren de 2.273 metri pătraţi (specificând clar amplasamentul terenului, a doua parcelă dinspre teatrul Josefin), care l-a costat la acea vreme 250.000 de coroane.
Clădirea a fost ridicată cu un scop clar (cladire de apartamente), scop care se potrivea perfect cu planul Primăriei de a transforma zona în una rezidenţială. După finalizarea construcţiei, la parter au fost amenajate cafeneaua şi restaurantul Palace, deţinute de Henric Berger, iar pe colţul nordic o farmacie al cărei prim chiriaş a fost Michael Bräner.
Stilul arhitectural al clădirii este dominat de rezalituri şi bowindowuri care te transpun în atmosfera unică a anilor 1900. Cu adevărat impunător, Palatul Dauerbach este construit pe 4 niveluri, astfel devenind una dintre cele mai mari clădiri din zonă.
Compusă din trei părţi, faţada cuprinde o parte centrală, mai înaltă decât restul clădirii, încheiată cu un fronton sub forma unei acolade ogivale şi două părţi laterale cu doi pilaştrii ce au un fronton şi un acoperiş mai scunde. Minunăţia arhitecturală se continuă şi în interior, fascinând prin tavanele înalte, scările impunătoare, uşile şi ferestrele decorate în stilul unic al anilor 1900. Palatul Dauerbach este un monument istoric care nu trebuie ratat.