05 Februarie - CONCURSUL "SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA

[Victor Bivolu]

Ce monument este in poza de mai jos?

Ieri am prezentat Palatul Levay din ORADEA.

Palatul Levay din municipiul Oradea este o veche și frumoasă clădire a orașului, având statut de monument istoric, ce s-a ridicat din inițiativa lui Zsigmond Levay. Palatul a fost construit sub literei L, între anii 1892 - 1894 după planurile arhitectului Hazlián János, Palatul Levay este situat pe malul râului Crișul Repede (Strada Libertății, nr. 2-4), el constituindu-se într-o elegantă împletire a stilului clasic cu elemente specifice eclectismului timpuriu. Când o privești poți să vezi cum simetria, rigoarea atât de tipică stilului classic se împletește cu flexibilitatea și îndrăzneala eclecticului. Fațada principală, paralelă cu râul Criș, are 13 ferestre. Atunci când e vreme frumoasă aceasta își oglindește frumusețea pe suprafața apei. Latura mică a literei L o constituie cealaltă fațadă, mai mică, dinspre Piața Ferdinand cu 3 fereste. Fatadele cladirii, cu sirul ferestrelor cu edicule, amplasate simetric, marchează perioada de trecere de la clasicism spre eclectismul timpuriu. Reprezentativ pentru Palatul Levay sunt extremitatile fatadei principale dinspre Cris care s-au construit sub forma de bow-window-uri, fiind acoperite cu câte un coif piramidal. Palatul s-a construit pe locul a două imobile, singurele care au supraviețuit inundației râului Crișul Repede din anul 1817.

[Victor Bivolu]

ora 11.26 - 2 raspunsuri

[Bejenaru Petru]

Manastirea Nasterea Maicii Domnului - Predeal

Manastire Predeal este o manastire zidita in secolul al XVIII-lea, mai putin cunoscuta si frecventata decat celelalte mari manastiri din tara. Purtand hramul Nasterea Maicii Domnului, praznuita la data de 8 septembrie, manastirea este ingrijita de o obste linistita de maici.

Aceasta manastire, ridicata intre anii 1818-1819, pe locul unui fost schit din lemn ce data din anul 1744, isi pastreaza inca si astazi vechea biserica a Sfantului Ierarh Nicolae. Aceasta este imbracata cu fresce murale valoroase.

Cronologic, al treilea așezământ mănăstiresc în zona Bucegilor este Metocul din Predeal, fondat la 1774 de ieromonahul Ioanichie. 

Schitul s-a ridicat la poalele muntelui Clăbucetul Taurului, pe atunci proprietatea lui Biv-vel logofăt Crisoscolescu, care mai stăpânea și Piscul lui Cumpăt, Dutca, Râșnoava, fața și dosul Cerbului, pe care le vinde în 1821 doamnei Sakelarie. De asemenea, reiese din document că, la 1788, în timpul războiului ruso-turc, schitul a fost prefăcut în cenușă, pentru ca apoi starețul Ionisie să rezidească atât schitul cât și chiliile, sprijinit financiar de Ioan Buzatu din Baciul-Săcelelor. Construcția fiind făcută din lemn, la numai 30 de ani se reface în piatră, avându-l drept ctitor pe Ion Manole la anul 1819.

Ridicarea bisericii de piatră la 1819 s-a facut – așa cum dovedește pisania – prin daniile mai multor creștini, în special a lui Ioan Manole (patronul hanului de la Malul Ursului) și Ioan Buzatu, ambii din Baciu-Săcele. 

Este zidită în formă de cruce, din piatră de Caraiman, cu lungimea și lățimea de 5,10 m și o singură ușă de intrare, în partea vestică. În tindă se intră pe o deschidere fără ușă, având de o parte și de alta două deschideri, ai căror pereți laterali sunt semicilindrici. În dreptul lor, pe perete, deasupra, sunt zugrăviți Sfinții Nicolae, Dimitrie și Gheorghe. În tindă se mai găsesc pictați și cei 12 Apostoli, având în centru chipul Domnului nostru Iisus Hristos.

Biserica mare, în care se slujeşte astăzi, este zidită între anii 1833-1836 și are aceleași caracteristici ca biserica Sf. Nicolae. Are lungimea exterioară de 22 m, lățimea de 18 m și înălțimea de 7 m, naosul fiind prevăzut cu o cupolă. 

Din 1919 complexul mănăstiresc Predeal (schitul și cele două biserici) sunt declarate monument istoric. Până la 01.09.1926 serviciile religioase pentru localnicii care s-au strâns și au făcut în jurul mănăstirii orașul de astăzi se țineau de mănăstire, de către preoții monahi. De la această dată s-a înființat parohia Predeal, cu scopul de a stabili unitatea bisericească a credincioșilor de aici.

Din anul 2001, slujirea de stareţă a fost încredinţată monahiei Spiridona Mihu care, dimpreună cu obştea şi părintele ieromonah Teofil Şerban, continuă viaţa mănăstirească lucrând şi rugându-se pentru toţi credincioşii.

[Victor Bivolu]

VĂ  ROG SĂ RĂSPUNDEȚI PÂNĂ LA OR A 11.00 A ZILEI URMĂTOARE AFIȘĂRII ÎNTREBĂRII!

[Matei Ioaniţiu]

Biserica Sfântul Ierrh Nicolae din cadrul Mănăstirii Predeal, Braşov (1819)

[Ioan Muntean]

Mănăstirea Predeal, Biserica mică Sfântul Nicolae, jud. Braşov

Cronologic, al treilea așezământ mănăstiresc în zona Bucegilor este Metocul din Predeal, fondat la 1774 de ieromonahul Ioanichie. 

Schitul s-a ridicat la poalele muntelui Clăbucetul Taurului, pe atunci proprietatea lui Biv-vel logofăt Crisoscolescu, care mai stăpânea și Piscul lui Cumpăt, Dutca, Râșnoava, fața și dosul Cerbului, pe care le vinde în 1821 doamnei Sakelarie. De asemenea, reiese din document că, la 1788, în timpul războiului ruso-turc, schitul a fost prefăcut în cenușă, pentru ca apoi starețul Ionisie să rezidească atât schitul cât și chiliile, sprijinit financiar de Ioan Buzatu din Baciul-Săcelelor. Construcția fiind făcută din lemn, la numai 30 de ani se reface în piatră, avându-l drept ctitor pe Ion Manole la anul 1819.

Ridicarea bisericii de piatră la 1819 s-a făcut – așa cum dovedește pisania – prin daniile mai multor creștini, în special a lui Ioan Manole (patronul hanului de la Malul Ursului) și Ioan Buzatu, ambii din Baciu-Săcele. 

Este zidită în formă de cruce, din piatră de Caraiman, cu lungimea și lățimea de 5,10 m și o singură ușă de intrare, în partea vestică. În tindă se intră pe o deschidere fără ușă, având de o parte și de alta două deschideri, ai căror pereți laterali sunt semicilindrici. În dreptul lor, pe perete, deasupra, sunt zugrăviți Sfinții Nicolae, Dimitrie și Gheorghe. În tindă se mai găsesc pictați și cei 12 Apostoli, având în centru chipul Domnului nostru Iisus Hristos.

Biserica mare, în care se slujeşte astăzi, este zidită între anii 1833-1836 și are aceleași caracteristici ca biserica Sf. Nicolae. Are lungimea exterioară de 22 m, lățimea de 18 m și înălțimea de 7 m, naosul fiind prevăzut cu o cupolă. 

Carte poştală reprezentând şcoala şi mănăstirea Predeal, jud. Prahova

Din 1919 complexul mănăstiresc Predeal (schitul și cele două biserici) sunt declarate monument istoric. Până la 01.09.1926 serviciile religioase pentru localnicii care s-au strâns și au făcut în jurul mănăstirii orașul de astăzi se țineau de mănăstire, de către preoții monahi. De la această dată s-a înființat parohia Predeal, cu scopul de a stabili unitatea bisericească a credincioșilor de aici.

Din anul 2001, slujirea de stareţă a fost încredinţată monahiei Spiridona Mihu care, dimpreună cu obştea şi părintele ieromonah Teofil Şerban, continuă viaţa mănăstirească lucrând şi rugându-se pentru toţi credincioşii.

Mănăstire Predeal a fost zidită în secolul al XVIII-lea, mai puțin cunoscuta și frecventată decât celelalte mari mănăstiri din țara. Poartă hramul Nașterea Maicii Domnului, prăznuită la data de 8 septembrie, mănăstirea este îngrijita de o obște liniștită de maici.

Ridicata intre anii 1818-1819, pe locul unui fost schit din lemn ce data din anul 1744, îsi păstrează încă și astăzi vechea biserica a Sfântului Ierarh Nicolae. Aceasta este îmbrăcată cu fresce murale valoroase.

La poalele împădurite ale Muntelui Clăbucet a luat ființa Schitul Predeal, având drept ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae. Acest schit a ajuns, in cele din urma, mănăstire. 

Schitul Predeal a fost ctitorit de "Ioanichie Ieromonahul si Duhovnicul". Numele acestuia, cât și data ridicării primei așezări monahale în acest loc, este menționat intr-un pomelnic vechi al locului. Datând din 20 mai 1821, pomelnicul consemnează: "anul 1774, in luna iunie in 20".

Părintele Gherman este cel care a zidit biserica cea mică, din piatră, cu hramul Sfântului Nicolae. Pisania spune în câteva cuvinte totul: "În anul 1819, mai 27, s-a clădit această sfântă biserica în locul celei făcute în 1774. Ghermano." Drept ctitori ai acestei noi bisericuțe de piatră sunt mărturisiți a fi "jupan Ion Manole, nepotul răposatului Ion Buzatu, ctitorul bisericii celei vechi și cu dumnealui Niță Gârlă, al doilea ctitor".

La zidiră bisericuței s-a folosit piatră locală, de pe masivul Caraiman. Arhitectură este de factură bizantină, cu micuțe abside și turla pe noas. Turla bisericuței nu are legătură cu noasul, fiind așezată peste tavanul acestuia. Pe turla citim dată zidirii: "Anul 1774, luna iunie 20."

Un detaliu particular al acestei bisericuțe este faptul că pe catapeteasma se află doar două uși, în loc de trei: Ușile Împărătești, în centru, și o singură ușa diaconească. Frescele bisericuței sunt înnegrite de vreme, însă deosebit de simple și frumoase. Pictorul, plin de smerenie, nu își semnează lucrarea. Se crede însă că acesta se numea Nicolae Zugravul, după o însemnare dintr-un manuscris referitor la plata pentru zugrăvit.

     

Biserica este zidită în vremea părintelui stareț Ghermano Dârsteanul, în vremea căruia se cunoaște o stare de înflorire a mănăstirii. În anul 1827 se înalta clopotniță, pe care se poate citi și astăzi, inscripția: "Cu ajutorul lui Dumnezeu această clopotniță cu a schitului cheltuiala s-a săvârșit din temelie, cum se vede: 1827."