Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Cetatea Prejmer - BRAȘOV.
La doar 16 km de Brasov se afla unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Romania, inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO inca din anul 1999. Este vorba de Cetatea Prejmer, cea mai bine pastrata biserica-cetate medievala din estul Europei si singurul monument din Romania ce a primit trei stele in Ghidul Verde Michelin destinat turismului. Desi pare neatinsa de vremuri, biserica fortificata are o istorie foarte veche, fiind construita in anul 1211, in stil gotic, de catre Cavalerii Teutoni. Apoi, incepand cu secolul al XV-lea, sasii ce locuiau pe aceste meleaguri au ridicat Cetatea Taraneasca, cu ziduri inalte de 12 metri si groase pe 3-4 metri pentru a se apara de invaziile turcesti. Datorita pozitionarii sale strategice (aproape de pasul Buzaului), de-a lungul vremii, cetatea a fost tinta a peste 50 de atacuri din partea trupelor turcesti, insa a rezistat eroic de fiecare data si nu a fost niciodata cucerita.Printre punctele sale forte se remarcau bastioanele de aparare, podurile mobile prin care era conectata cu lumea din exterior, dar si pasajul secret subteran, prin care se realiza aprovizionarea cu alimente. De la casa de bilete, pătrunzi intr-o mica curte interioara, alipita gangului boltit al portii de intrare. Aici se afla un tunel de 30 metri, ce avea rol de aparare, aceasta functie fiind sporita prin instalarea unui gratar de lemn prevazut cu benzi din fier ascutite in partea de jos. Actionarea gratarului se declansa in momentul in care inamicii daramau poarta de intrare si patrundeau in interiorul cetatii. Prin coborarea sa imediata, acest gratar separa asediatorii de aparatori, crescand astfel posibilitatea de aparare impotriva atacurilor inamice.Dupa traversarea acestui culoar se ajunge in incinta principala, de forma circulara, ce adaposteste frumoasa biserica evanghelica. Are un interior simplu, fara urme de fresce, insa gazduieste cateva piese valoroase, precum altarul gotic cu doua aripi rabatabile, pictat pe ambele fete (cel mai vechi din Transilvania, realizat in secolul al XV-lea), amvonul din lemn pictat (care este superb), orga executata in 1803 si placa comemorativa pentru victimele Primului Razboi Mondial. Impresionează tavanul, decorat cu o multitudine de arce. Langa usa sudica mai poti vedea o piatra reprezentativa pentru acest loc, care conform legendei era folosita drept “piatra rusinii”. Aici erau legati hotii si adulterele, duminica dimineata, astfel incat toti cei care participau la slujba sa ii poata batjocori. Ultima data a fost folosita in anul 1855. Atractia principala a cetatii ramane insa “stuparul” (seamana cu un fagure imens), dispus de jur imprejurul incintei principale, ce confera unicitate fortificatiei. Poate te intrebi ce este acesta … ei bine, zidul incintei principale este tapitat in interior cu mici incaperi, mai exact 274 la numar, aranjate asimetric pe patru nivele, legate intre ele prin scari de lemn inguste.Se spune ca fiecare familie din sat avea propria incapere. De aceea sunt numerotate, sa fie mai usor de identificat, numarul de pe usa fiind corespondentul casei din localitate. Aceste camere se mosteneau din generatie in generatie si erau folosite pentru depozitarea mancarii, averilor, fanului si granelor. Tot aici locuitorii se ascundeau in vremea atacurilor.In cateva dintre aceste camarute s-a organizat in timp un mic muzeu cu decoratiuni si obiecte medievale taranesti, in care poti vedea un interior traditional sasesc din Garbova (judetul Alba), instrumente ce apartineau dogarilor si rotarilor, unelte agricole si un razboi de tesut.Tot aici se afla vechea scoala saseasca, locul in care se tineau cursurile in perioada asediilor si in timpuri de primejdie, si asta pentru ca educatia era foarte importanta in acele vremuri. Sala de clasa este decorata cu fresce din secolul al XVIII-lea si a fost folosita pana in anul 1853, cand in centrul comunei s-a construit o scoala cu trei cladiri etajate. Deasupra stuparului, la 10 metri inaltime, se afla drumul de straja, un fel de tunel cu o lungime de 800 metri, ce inconjoara cetatea. Acesta este prevazut cu un numar insemnat de brese pentru tragere si jgheaburi de turnare a smoalei clocotite. Este unic (nicio alta fortificatie nu mai are un astfel de drum), foarte bine conservat si ofera o priveliste minunata asupra imprejurimilor. O atractie deosebita a ansamblului de aparare este mica „orga a mortii”, o scandura groasa, cu cinci pusti pe o parte si cinci pe alta, care se rotea, devenind o adevarata mitraliera. Concomitent cu o serie de trageri, cealalta serie de arme putea fi incarcata direct pe gura tevii, astfel incat, prin rotirea rapida a scandurii, sa se obtina un foc continuu. Este monument istoric și de arhitectură de o valoare excepțională, singurul regret este ca nu exista tururi ghidate. Ar fi fost cu siguranta mult mai interesant! Cetatea este deschisa de luni pana sambata intre orele 09.00 si 16.00 si duminica intre orele 11.00 si 16.00. Pretul unui bilet este de 15 lei pentru adulti si 7 lei pentru copii. La magazinul din incinta gasesti multe obiecte de lemn pictate manual, ceaiuri si siropuri, dulceturi si multe alte suveniruri.
-->
Răspunsuri
ora 11.13 - 2 raspunsuri
ŞCOALA GIMNAZIALĂ "CĂPITAN AVIATOR MIRCEA T. BĂDULESCU" MUNICIPIUL BUZĂU - 1867
Istoric Școala cu clasele I-VIII “Căpitan aviator Mircea T. Bădulescu” , Nr. 1, Buzău
Înființată în 1867 prin deschiderea primei clase de fete, Școala cu clasele I-VIII “Căpitan aviator Mircea T. Bădulescu” , Nr. 1, Buzău a cunoscut un drum sinuos dar sigur în ce privește decizia de a sluji învățământului. În 1882 se adaugă și clase de băieți, devenind școală “de fete și de băieți”.
Proiectul inițial al școlii a fost într-o casă închiriată pe locul unde se află astăzi Casa Căsătoriilor, iar construcția școlii, proiectată de arhitectul Cerchez, e începută în 1886 și definitivată după zece ani. Construită pe un teren cumpărat de primărie, planul clădirii, în stilul epocii cuprindea un corp principal, cu două nivele, despărțit la mijloc și curte, o parte fiind pentru fete și cealaltă pentru băieți, precum și două construcții anexe, locuință pentru directori, construite ulterior. Noul local ctitorit și sfințit în toamna lui 1888 (totul începe într-o toamnă) situează școala într-un plan edilitar gospodăresc deosebit, demonstrând celor de atunci importanța instruirii și educației asupra modernizării României de la sfârșitul veacului al XIX-lea.
Decembrie 2002 rămâne un alt an de referință în istoria școlii. Este momentul în care ea primește denumirea onorifică de “Căpitan aviator Mircea T. Bădulescu” cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la nașterea acestui as al aripilor românești.
Ilustru aviator militar, Mircea T. Bădulescu a văzut lumina zilei la Buzău și tot aici, în această școală s-a instruit și educat. A fost pilot de război, comandant de escadrilă, erou al celei de-al II-lea război mondial. Cine a parcurs lucrări precum “Aripi românești”, ”Istoria aviației române”, ”Pumnul țării”, ”Destinul unui zburător”, a citit despre cel ce a fost apreciat pentru stăruința de a fi un foarte bun luptător, curajos, tenace, cu mult spirit de sacrificiu. Pentru faptele sale de arme a primit cele mai înalte decorații de război între care “Ordinul Mihai Viteazul”, pe care îl primeau doar luptătorii remarcați prin vitejie în confruntarea cu inamicul, “Ordinul Virtutea Aeronauticii” cu spada, “Crucea de Fier”, clasele I și a II-a.
Școala Nr. 1 îi poartă numele și, prin rezultatele remarcabile ale elevilor și ale profesorilor ei, prin participarea la o gamă largă de activități școlare și extrașcolare, considerăm că îi ducem renumele mai departe cu cinste.