Ce monument e in poza de mai jos?
Școala primară mixtă nr.2 de băieți din municipiul Buzău, denumire actuală Școala cu clasele I-VIII “Căpitan aviator Mircea T. Bădulescu” este una dintre cele mai apreciate unități de învățământ de acest nivel din oraș, fiind situată Bulevardul Nicolae Bălcescu, , la nr.28. Edificiul școlii s-a inaugurat în anul 1888 și are statut de monumnet istoric. Instituția de învățământ propriu zisă s-a înființată în anul 1867 prin deschiderea primei clase de fete. Școala a cunoscut un drum sinuos dar sigur în ce privește decizia de a sluji învățământului. Într-o vreme școala s-a mai numit Școala generală nr.1 dar și Școala generală I.C.Brătianu. În anul 1882 se adaugă și clase de băieți, devenind școală “de fete și de băieți”. Inițial cursurile s-au desfășurat într-o casă închiriată pe locul unde se află astăzi Casa Căsătoriilor, iar construcția școlii, proiectată de arhitectul Cerchez, a începută în anull 1886 și s-a definitivat după zece ani. Construită pe un teren cumpărat de primărie, planul clădirii, în stilul epocii cuprindea un corp principal, cu două nivele, despărțit la mijloc și curte, o parte fiind pentru fete și cealaltă pentru băieți, precum și două construcții anexe, locuință pentru directori, construite ulterior. Noul local ctitorit și sfințit în toamna lui 1888 situează școala într-un plan edilitar gospodăresc deosebit, demonstrând celor de atunci importanța instruirii și educației asupra modernizării României de la sfârșitul veacului al XIX-lea. În anul 2002 școala a primit denumirea onorifică de “Căpitan aviator Mircea T. Bădulescu” (1 noiembrie 1917 – 19 iunie 1967) cu ocazia împlinirii a 85 de ani de la nașterea acestui as al aripilor românești.
Ilustru aviator militar, Mircea T. Bădulescu a văzut lumina zilei la Buzău și tot aici, în această școală s-a instruit și educat. A fost pilot de război, comandant de escadrilă, erou al celei de-al II-lea război mondial. El a fost foarte preciat pentru stăruința de a fi un foarte bun luptător, curajos, tenace, cu mult spirit de sacrificiu. Pentru faptele sale de arme a primit cele mai înalte decorații de război între care “Ordinul Mihai Viteazul”, pe care îl primeau doar luptătorii remarcați prin vitejie în confruntarea cu inamicul, “Ordinul Virtutea Aeronauticii” cu spada, “Crucea de Fier”, clasele I și a II-a.
-->
Răspunsuri
ora 11.13 - 2 raspunsuri
Biserica Evanghelică – Cluj-Napoca 1816-1829
Biserica Evanghelică – Luterană Cluj
Biserica Evanghelică – Luterană din Cluj este poate unul dintre cele mai puțin cunoscute obiective turistice din oraș. Situată pe Bulevardul 21 Decembrie, numărul 1, colț cu strada Regele Ferdinand, edificiul impresionează prin dimensiunea sa și prin întinderea sa pe verticală, prin suplețea formelor și prin armonia dintre elementele arhitecturale în stil baroc și cele în stil neoclasic.
Biserica Evanghelică-Luterană
Cluj-Napoca, 1938
Construită între anii 1816 – 1829, după planurile arhitectului Georg Winkler, clujean la origine, biserica a reprezentat materializarea dorinței comunității lutherane din oraș de a avea un lăcaș de cult propriu. Alături de cei doi constructori principali – Georg Winkler și Christian Kiermayer, dulgher de profesie – la ridicarea impozantului edificiu religios au participat și foarte mulți clujeni, după cum se atestă în documentele aflate în arhiva Bisericii Evanghelice – Luterane. Pe lângă aspectul exterior perfect, armonios integrat în peisajul arhitectural al zonei centrale, interiorul bisericii este la fel de spectaculos, purtând amprenta unor meșteri iscusiți.
Astfel, altarul principal este opera tâmplarului Gottfried Schneider. Pictura altarului, o donație a curatorului bisericii, Daniel Slaby și a soției sale, Eleonora Lassgallner, a fost executat de pictorul de origine italiană care activa la Cluj în acea perioadă, Giovanni Gentiluomo. Amvonul bisericii a fost realizat de Lukas Hoch, tâmplar de meserie, iar pe tribună a fost adusă orga ce datează din 1697 și care a aparținut comunității lutherane din Cluj. Mai târziu, în anul 1841, această orgă este înlocuită cu una nouă, construită de celebrul constructor de orgi de la acea vreme, Heinrich Maywald. La începutul secolului XX, în anul 1913 mai exact, vechea orgă Maywald este vândută Teologiei Protestante din Cluj, locul ei fiind luată de o orgă a firmei Walker din Ludwigsburg.
Tot la începutul secolului XX, în anul 1914, biserica este renovată, ocazia care a prilejuit și înălțarea cu patru metri a turnului bisericii, sub îndrumarea arhitectului Károly Reményik. Tot în acel an, în interiorul bisericii a fost instalată o structură din fier pentru a susține clopotele.