Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica Sfinții Voievozi - Grivița - BUCUREȘTI
Biserica ortodoxă “Sfinții Voievozi-Grivița” din municipiul București este un important monument de cultură și arhitectură, situat pe Calea Griviței la nr. 58. Cultul Sfinţilor Arhangheli la români datează de prin secolul al XVII-lea, fiind de influenţă orientală prin venirea în Ţările Române a patriarhilor ameninţaţi continuu de prozelitismul latin şi birurile grele impuse de stăpânirea otomană. Aşadar, avem mai puţine biserici cu hramul acestor sfinţi, dar multe de o frumuseţe aparte. Aşa este cazul Bisericii „Sfinţii Voievozi“ din cartierul Griviţa din Capitală, aflată la jumătatea drumului dintre Calea Victoriei şi Gara de Nord, într-o zonă care mai aminteşte de Bucureştii începutului de secolului al XX-lea. Primul lăcaş a fost construit din lemn pe la anul 1750 de Mihalcea Băcanul. Acesta a rezistat mai puţin de un secol, probabil şi din cauza devastatoarelor cutremure din anii 1802 şi 1808. Totodată, mahalaua din jurul acestei biserici a crescut în număr de credincioşi. Tocmai aceşti credincioşi din apropierea podului dinspre Târgovişte ridică pe la anul 1817 un alt lăcaş de cult patronat de Sfinţii Arhangheli, de data aceasta din zid. Nu este exclus ca printre ctitori să se fi numărat creştini cu stare, deoarece, spune tradiţia, în jurul noii biserici existau 17 chilii de călugări, o şcoală de renume, cu incintă şi intrare pe sub o clopotniţă, iar în exterior prăvălii care aduceau venituri însemnate la funcţionarea aşezământului. Biserica avea o intrare străjuită de doi stâlpi masivi şi un naos larg, fiind zugrăvită în stil bizantin de un pictor necunoscut. Cu toate acestea, biserica nu a rezistat, fie din cauza unor greşeli tehnice de arhitectură, fie din cauza secularizării iniţiate de stat mai ales după 1862. Biserica „Sfinţii Arhangheli“ din mahalaua Griviţei a ajuns în uitare până la sistematizarea iniţiată în vremea regelui Carol I. Refacerea Bisericii „Sfinţii Arhangheli“ este strâns legată de refacerea oraşului Bucureşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea, mai ales că se afla pe o cale al cărei nume trimitea la recentul război de independenţă. Aşa se face că, la începutul secolului trecut, s-a purces la restaurarea lăcaşului de cult. Alţi istorici sunt de părere că biserica a fost rezidită, deci construită a treia oară. În anul 903, lăcaşul a primit o înfăţişare inspirată de biserica lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş. Acest monument refăcut la iniţiativa regelui Carol I devenise model pentru ridicarea altor biserici din România acelei vremi. Putem enumera Biserica „Sfântul Haralambie“ din Turnu Măgurele sau Biserica „Sfântul Silvestru“ din Bucureşti. Acelaşi model a fost ales şi pentru Biserica „Sfinţii Voievozi“ - Griviţa. Arhitectul Capitalei, P. Petricu, a proiectat Biserica „Sfinţii Voievozi“ cu un pronaos supralărgit, deasupra căruia, pe partea de apus, au fost aşezate două turle, alături de cea principală de pe pronaos. De menţionat că acelaşi arhitect a proiectat Biserica „Sfântul Silvestru“ în mod asemănător cu diferenţa vizibilă determinată de turlele secundare, care au o formă răsucită. Noua biserică din cartierul Griviţa are aceeaşi decoraţie exterioară ca şi monumentul de la Argeş şi o uşă care face intrarea direct în altar. Intrarea în biserică este străjuită de un pridvor în formă de baldachin susţinut de patru coloane zvelte, iar în partea superioară se găseşte un fronton de inspiraţie neogotică. În interior există un cavas şi un amvon, semn că influenţele neogotice pătrunse în spaţiul românesc la mijlocul secolului al XIX-lea încă erau vizibile la data construirii lăcaşului. Pictura a fost executată de Vasile Damian, pictor-diplomat la Belle-Arte Iași, celebrul pictor care a lucrat și la alte biserici bucureştene.
-->
Răspunsuri
ora 10.51 - 4 rasunsuri
Casa eparhială din Chişinău
Casa eparhială (Palatul Mitropolitan, Casa Serafimov) - Chişinău, R. Moldova
Cafe-Bombonerie Zamfirescu se afla la parterul Casei Eparhiale. Se zice că această clădire ar fi fost una dintre cele mai frumoase edificii pe care le-a avut Chișinăul vreo dată. Casa Eparhială (sau Palatul Mitropolitan, sau Casa Serafimov) a fost o clădire în stil neobizantin cu 3 etaje din piatră şi cărămidă, construită între anii 1910-1911. După proiectul arhitectului Gheorghe Cupcea și ctitorită de arhiepiscopul Serafim Ciciagov.
Casa Eparhială avea cea mai bună sală de concert din Basarabia unde se dădeau spectacolele trupelor care vizitau pe atunci Chișinăul. În 1917, în perioada 20-28 octombrie, aici și-a ținut lucrările Congresul Militarilor Moldoveni. Această primă întrunire a decis soarta de mai departe a Basarabiei. Prin hotărârea Congresului a fost format primul parlament al Basarabiei, Sfatul Țării, iar programul politic trasat de congres a fost realizat în scurtă vreme.
Casa eparhială din Chişinău
Casa eparhială din Chişinău
Casa eparhială (Palatul Mitropolitan, Casa Serafimov) a fost o cladire în stil neobizantin cu 3 etaje din piatră şi cărămida, construită între anii 1910-1911 cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Arhiepiscopului Chişinăului – Serafim Ciciagov. Avea cea mai bună sală de concert din Basarabia. Primul etaj se dădea în arendă, acolo fiind amplasate diferite magazine şi servicii. Această perlă a urbanismului Chişinăului de la începutul secolului trecut se afla în faţa cladirii guvernului Rep. Moldova din zilele noastre.
Măreaţa clădire din centrul Chişinăului interbelic, a avut de suferit distrugeri mari, în urma celui de-al doilea război mondial, fiind aruncată în aer de către sovietici în 1941, unele surse menţionează anul 1944 drept anul distrugerii definitive a acestei cladiri.
Marele istoric basarabean Nicolae Popovschi în lucrarea sa Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, face referire la Casa eparhială – “un eveniment foarte însemnat – zidirea monumentalei case eparhiale.”:
Un alt eveniment foarte însemnat a fost zidirea monumentalei case eparhiale. Nevoia construirii unei asemenea clădiri se simţea de mult. Eparhia ajunsese să aibă mai multe instituţii, însă neavînd o clădire încăpătoare, aceste instituţii erau silite să se adăpostească în localuri incomode — în casa arhierească, în clădirea strimtă a consistorului etc. Ideea lămurită privitoare la construirea unui local încăpător pentru nevoile eparhiale a fost exprimată pentru întîia dată de către congresul din 1908. Spre a veni în ajutor preoţimii, preasf. Serafim i-a cedat, în posesiune de veci, fără plată, cu drepturi de arendă, o bucată de loc din curtea „mitropoliei”, pe str. Alexandru cel Bun din Chişinău, împreună cu casa unde, pînă atunci, locuiau arhiereii vicari. Pentru construirea clădirii, Serafim a obţinut de la sinod, ca împrumut, capitalul mănăstirii Hârjauca118, care era evaluat la suma de 159 122 r. Afară de aceasta, o sumă de 40 000 r. s-a luat fără dobînzi de la diferite instituţii eparhiale. Cu executarea construcţiei a fost însărcinată o comisiune de cinci membri protoiereul Sofronie Cioban, preoţii: Const. Parfeniev, Vas. Humă, Teod. Dubnevici, Const. Ursul şi Boris Bineţchi. Temelia clădirii a fost pusă la 26 aug. 1910, iar în ziua de 18 dec. 1911 măreaţa şi luxoasa clădire a casei eparhiale a fost sfinţită cu o mare solemnitate, cu participarea multor preoţi veniţi din judeţe.
Casa eparhială a avut pentru viaţa bisericească din eparhie mare însemnătate: cu drept cuvînt ea a fost socotită ca „un centru care uneşte turma ortodoxă”. „Un centru de cultură spirituală instructivă”— a spus Serafim în cuvîntarea sa la sfinţirea casei noi,—
„e necesar în Basarabia, pentru toate stările sociale şi pentru toate vîrstele, din cauza stării putrede a spiritelor -din acest timp”.
Casa eparhială are una din cele mai frumoase poziţii din or. Chişinău, fiind situată în centrul oraşului, alături de mitropolie. Clădirea are trei etaje şi subsol. în etajul întîi se găsesc mai multe încăperi destinate pentru prăvălii particulare, în al doilea îşi au sediul unele instituţii eparhiale, în etajul al treilea se găseşte şcoala de cîntăreţi. Clădirea are şi o sală foarte încăpătoare şi luminoasă, unde se ţin conferinţe, se dau concerte etc.
Astfel aranjată, casa eparhială are pentru eparhie o mare însemnătate şi din punct de vedere economic, constituind un izvor de venituri considerabile.
Popovschi Nicolae, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi. or. Chişinău, editura Museum, anul 2000. Pag. 253.
Distrusă în război. Astăzi în acest loc găsim Piața Marii Adunări Naționale.