Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat - Casa Municipală de Cultură “Florica Cristoforeanu” din municipiul Rm.Sărat - BUZĂU.
Căminul Cultural din municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău, denumiri alternative – Teatru Muncitoresc, Casa de Cultură, denumire actuală - Casa Municipală de Cultură “Florica Cristoforeanu” este principalul edificiu de cultură al orașului, o clădire robustă situată într-o piață veche din centrul orașului (Strada Tudor Vladimirescu, fostă Carol I, nr.20, vis a vis de fostul Liceu de băieți, azi Colegiul Național “Alexandru Vlahuță”). Din anul 1937, în centrul pieței tronează bustul scriitorului Alexandru Vlahuță, operă a sculptorului Oscar Spathie, care priveşte gânditor mulţimea. Din anul 1960, lui Vlahuţă i s-a alăturat Teatrul Muncitoresc, actuala Casă de Cultură, un imobil a cărui construcţie s-a prelungit pe toată durata anilor ’50. Imobilul reflectă influenţa arhitecturii sovietice din acea perioadă. Noul stil nu era rodul unei evoluţii organice, ca în cazul curentului neoromânesc, ci a fost adoptat ca o componentă a noii ideologii socialiste. Realism socialismul, un concept artistic dezvoltat în Uniunea Sovietică, îşi reclama originile clasice, dar scopul lui nu era acela de a crea o artă accesibilă maselor ci, mai degrabă, o reacţie la adresa arhitecturii occidentale (modernă, cubistă, internaţională) considerată inaccesibilă maselor. Curentul se dorea a fi o reflectare a gustului tradiţional amestecat cu elemente antice, fapt reflectat de lozinca la modă atunci: „Să învăţăm de la clasici!”. De altfel, trecătorul atent observă frontonul clasic – motivul triunghiular lipsit de ornamente care încoronează faţada. La 27 octombrie 1935 s-a inaugurat „Casa Culturală”, „primul aşezământ cultural din Râmnicu Sărat”. A fost inaugurată totodată biblioteca care, „adunând un însemnat număr de volume, le ţine la dispoziţia publicului cititor”. Casei Culturale i se acordă personalitate juridică la 26 iunie 1936, potrivit statutelor propunându-şi „să întreţină şi să dezvolte curentul cultural, contribuind în mai mare masură la culturalizarea locuitorilor din oraşul şi judeţul Râmnicu Sărat, cultivarea sentimentului naţional, educarea femeilor pentru a deveni bune gospodine şi mame, ridicarea morală a locuitorilor, dezvoltarea gustului pentru citit, dezvoltarea fizică a populaţiei prin educaţia sportivă, ajutorarea elevilor silitori lipsiţi de mijloace, salvarea de la distrugere a monumentelor istorice, stimularea înclinaţiilor artistice, întreţinerea în rândul populaţiei a tradiţiilor şi datinilor strămoşeşti”. Ca mijloace de realizare a acestor obiective, se preconiza: înfiinţarea unei biblioteci, editarea de publicaţii, înfiinţarea unui ateneu popular, care să organizeze conferinţe, şezători culturale „cu producţiuni muzicale şi literare”, organizarea de expoziţii, înfiinţarea unui muzeu etnografic în colaborare cu societăţi şi cercuri culturale din judeţ, dar şi sprijinirea manifestărilor culturale care se organizau etc. Casa Culturală era organizată pe patru secţii: muzeu, bibliotecă, sportivă – turistică şi ateneu popular. La 25 martie 1939 aceasta devine Căminul Cultural Oraşenesc „Constantin Brâncoveanu”. Pe scena Casei de Cultură, râmnicenii au putut aplauda operele „Traviata”, „Contesa Maritza”, opereta „Secretul lui Marko Polo”, oferite de teatrele bucureştene de profil. Alt eveniment de excepţie a fost spectacolul oferit de corul Filarmonicii „George Enescu”, sub egida Ateneului Român. Pe scena Casei de cultură râmnicene au avut loc multe și diverse spectacole de teatru și muzică susținute de marii artiști ai timpului. În prezent, Casa de Cultură poartă numele sopranei Florica Cristoforeanu, născută la Râmnic în luna mai, 1886. Astăzi edificiul de cultură are următoarele departamente:
- Teatrul de Păpuși “Dimitriu Pompiliu- Păpușile fermecate” și Teatrul de Tineret
- Departamentul de Marketing și Proiecte Europene
- Departamentul de Folclor – ansamblurile Ciuleandra și Crăițele
- Departamentul Muzical și studio de înregistrări
- Grupul Folk “Vali Sterian”
- Cenaclul literar “ Alexandru Sihleanu”
- Școala de Formare Profesională
- Școala de Artă – Canto, Grupul Mugurașii, Pian și Desen
- Clubul Femina 2
-->
Răspunsuri
ORA 11.05 - 1 RASPUNS
Istoria hotelului Melody din centrul orașului. De la clădire pentru călugărițe, la primul club de noapte al Clujului
Situată în Piața Unirii, la numărul 29, acolo unde se intersectează Bulevardul 21 Decembrie 1989 și strada Regele Ferdinand, clădirea Hotelului Melody apare în peisajul urban al Clujului la jumătatea secolului al XIX-lea.
Înainte de apariția maiestuoasei clădiri a hotelului, pe acel loc existau două clădiri în care funcționaseră Biroul Fiscal al Clujului, care s-a transformat ulterior în berăria ,,Fiskus” și o a doua clădire în care se afla hotelul ,,Pannónia”.
„Nu sunt date cu privire la clădirea cu două etaje de astăzi. Se pare că pe colțul cu pasajul a existat cu cârciumă cu numele Fiskus și acolo se pare că erau recrutați soldații armatei habsburgice. Cum? Erau îmbătați bine și a doua zi se trezeau în regiment. Acolo a fost prima instituție financiară. În 1858 este Casa de Ajutor Social. Din 1872, Ferenc Plihal a amenajat un hotel cu treizeci de camere numit Pannónia”, a explicat Vladimir Bogosavlievici, profesor de istorie.
Hotelul Central de acum 130 de ani
„După moartea lui Plihal, Gabor Nagy devine chiriaș, clădirea este modernizată și se deschide aici un hotel numit Central”, a adăugat profesorul de istorie.
În anul 1890, această clădire a Clujului a fost reconstruită după planurile arhitecților Antal Oriold și Benedek Endstrasser care au adus câteva modificări întregului ansamblu, conferindu-i monumentalitatea de astăzi prin unificarea celor două construcții anterioare, soluție marcată ingenios printr-un turn înalt.
Astfel, această clădire este transformată în hotelul Központi Szállo, adică Hotel Central, eveniment ce semnifică începutul unei lungi perioade în care edificiul nu își va schimba prea mult funcționalitatea.
Pentru câteva decenii, în perioada interbelică, clădirea Hotelului Central va deveni sediul unei organizații caritabile – „Societății Surorilor Sociale” (Szociális Nóvérek Társasága) – iar la etajul al doilea al edificului va funcționa o capelă.
O dată memorabilă din istoria hotelului a fost ziua de 12 octombrie 1902 când a fost dezvelit Grupul Statuar Matia Corvin. Banchetul oferit cu această ocazie a fost găzduit în restaurantul de la parter.
Cămin pentru femei
Destinația clădirii a fost schimbată în 1920 când Asociația Socială a Maicilor a deschis aici un stabiliment în care lucrau doar femei. Singurii bărbați care munceauîn incintă erau portarul care asigura paza de noapte și bucătarul șef, apoi mai era preotul care oficia slujbele în capela amenajată la etajul al doilea. Regulile institutului erau destul de stricte, aici nefiind permisă vorbirea cu glas tare și nici ascultatul muzicii, astfel că în centrul orașului, în cea mai mare și mai aglomerată intersecție exista această nesperată oază de liniște.
„Hotelul a fost închiriat de asociația Maicilor care au deschis un institut foarte prestigios, dar discret. Era discret, lucrau doar femei, muzica și vorbitul cu glas tare erau interzise, iar bacșișul nu era acceptat. La etajul al doilea a fost amenajată o capelă și până în 140 a figurat pe clădire inscripția Pro Deo, adică Pentru Dumnezeu”, a adăugat Vladimir Bogosavlievici.
Primul bar de noapte
După al Doilea Război Mondial și după evenimentele care s-au succedat, în clădirea frumosului hotel va funcționa un cămin studențesc și Restaurantul „Pescărușul” (Sirály). La jumătatea secolului XX, clădirea redevine hotel, unde funcționa totodată și primul bar de noapte din Clujul postbelic, loc în care evolua o orchestră profesionistă de jazz.
Clădirea a redevenit hotel în anii ‘60, când la colțul de la baza turnului s-a deschis pasajul pentru pietoni, astfel încât să se faciliteze trecerea unui număr mai mare de oameni, zona fiind intens circulată.
În perioada comunistă, hotelul numit acum Melody a avut o alură occidentală, aici fiind deschis primul club de noapte al Clujului, care mai târziu s-a transformat în discotecă, denumită de către clujeni, neoficial, „Groapa”.
Restaurantul de la parterul hotelului era extrem de căutat, seara găsindu-se greu un loc, astfel că erau destule situații în care o persoană să ceară loc la masa unor necunoscuți. În mijlocul sălii exista un ring de dans, oamenii dezlănțuindu-se pe ritmurile orchestrei care ambienta atmosfera. Preparatele de bună calitate, băuturile rafinate și servirea ireproșabilă făceau din acest restaurant, unul dintre cele mai căutate ale orașului.
Loc de întâlnire al artiștilor clujeni
La etajul al doilea, se afla barul C.O.L.A. (Clubul Oamenilor de Litere și Artă) unde intrarea era admisă doar pe baza unei legitimații care atesta faptul că persoana respectivă era membră a Uniunii Scriitorilor, Uniunii Compozitorilor, Uniunii Artiștilor Plastici, etc. Personalități ale vieții culturale clujene se întâlneau în acest spațiu care oferea o numită intimitate, dar și o notă de exclusivism.
Pe timp de noapte, firma luminoasă cu numele „Melody”, foarte vizibilă, atrăgea privirile trecătorilor, îmbiindu-i să treacă pragul acestui loc. Mulți dintre cei care vizitau Clujul, doreau să se cazeze în Hotelul Melody, atrași de numeroasele posibilități de distracție.
Hotel Melody este poate una dintre cele mai dragi clădiri istorice din urbe iar acest fapt nu se datorează frumuseții arhitecturale care, desigur, captivează și se armonizează perfect cu splendida ,,vecinătate” a Palatului Bánffy, ci faptului că inspiră ceva atemporal, nobil, etern. Această clădire, la fel ca toate lucrurile deosebite, își spune povestea în tăcere, prin sugestii imperceptibile.
Elegantă și emblematică pentru Clujul timpurilor moderne și contemporane, clădirea Hotelului Melody cucerește inima și ochii trecătorilor care se plimbă zilnic prin zona centrală a orașului.
foto: Andrei Tamas, D@bo
Foto: Marius Bidi
Hotel, caritate și jazz
Situată în Piața Unirii, la numărul 29, acolo unde se intersectează Bulevardul 21 Decembrie 1989 și strada Regele Ferdinand, clădirea Hotelului Melody apare în peisajul urban al Clujului la jumătatea secolului al XIX-lea. Înainte de apariția maiestuoasei clădiri a hotelului, pe acel loc existau două clădiri în care funcționaseră Biroul Fiscal al Clujului, care s-a transformat ulterior în berăria ,,Fiskus” și o a doua clădire în care se afla hotelul ,,Pannónia”.
În anul 1890, această clădire a Clujului a fost reconstruită după planurile arhitecților Antal Oriold și Benedek Endstrasser care au adus câteva modificări întregului ansamblu, conferindu-i monumentalitatea de astăzi prin unificarea celor două construcții anterioare, soluție marcată ingenios printr-un turn înalt.
Astfel, această clădire este transformată în hotelul Központi Szállo, adică Hotel Central, eveniment ce semnifică începutul unei lungi perioade în care edificiul nu își va schimba prea mult funcționalitatea.
Foto: Vechiul Cluj
Pentru câteva decenii, în perioada interbelică, clădirea Hotelului Central va deveni sediul unei organizații caritabile – „Societății Surorilor Sociale” (Szociális Nóvérek Társasága) – iar la etajul al doilea al edificului va funcționa o capelă.
După al Doilea Război Mondial și după evenimentele care s-au succedat, în clădirea frumosului hotel va funcționa un cămin studențesc și Restaurantul „Pescărușul” (Sirály). La jumătatea secolului XX, clădirea redevine hotel, unde funcționa totodată și primul bar de noapte din Clujul postbelic, loc în care evolua o orchestră profesionistă de jazz.
O poveste a Clujului cu Johannes Brahms și Franz Liszt
Dacă ar spune că omul sfințește locul, atunci putem considera că Hotel Melody este valoros nu doar prin frumusețea sa arhitectonică ci și prin oamenii care de-a lungul timpului l-au vizitat. Printre cele mai cunoscute personalități ale culturii universale care au venit aici, la Hotel Melody, au fost compozitorul romantic german Johannes Brahms, pianistul și compozitorul maghiar Franz Liszt și arhiepiscopul de Eger, József Samassa.
Sursă bibliografică: Ioan Ciorca, Palatele clujene și clădirile de patrimoniu, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017.