Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica mănăstirii Baia de Aramă - jud. Mehedinți
Situată în partea de nord a judeţului Mehedinţi, Mănăstirea Baia de Aramă este ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu. A fost ridicată într-un singur an, devenind în scurt timp o adevărată vatră de credinţă şi un bastion al Ortodoxiei pe plaiuri mehedinţene. După ce a funcţionat ca biserică de mir, prin hotărârea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din 29 ianuarie 2008, mănăstirea a fost reactivată ca aşezământ monahal de maici. Aşezată la poalele dealului Cornetul, lângă râul Bulba, mănăstirea cu hramul "Sfinţii Voievozi" a stat mereu în picioare în lupta cu timpul. Astăzi, în amintirea vremurilor de altădată, credincioşii vin la secularul altar cu aceeaşi râvnă pentru a înălţa rugăciune şi pentru a-i pomeni pe cei dragi. Despre naşterea acestui loc sfânt şi binecuvântat glăsuieşte veche pisanie din pronaos: "Cu vrerea Tatălui şi cu îndemnarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh au făcut această sf(ân)tă biserică dumnealui jupânul Cornea Brăiloiul Ban, dimpreună cu dumnealui jupânul Milco Băiaşul, nepot de frate, Pozanu Căpitanul, cu toată cheltuiala dumnealor şi fiind igumen Kir Vasile Arhimandrit, în zilele prealuminatului creştin domn Io Constantin Basarab voievod. Începutu-s-au a se zidi această sf(ân)tă biserică la maiu 22, leat 7202 şi au săvârşit cu toată podoaba ei la maiu, 7, 7211 (1703). Eu mână păcătoasă, pictorul bisericii Neagoe şi Partenie Ieromonah de la Tismana". La vremea zidirii mănăstirii, târgul Baia de Aramă îşi avea casele răsfirate pe "Valea Oraşului", mănăstirea găsindu-se în spatele unui aniniş care se întindea pe locul actualei pieţe. După tradiţia locală, îndemnul de a ridica aici un aşezământ monahal ar fi pornit chiar de la Constantin Brâncoveanu, care, cu prilejul unui drum de la Cladova la Horezu, ar fi trecut şi pe la Baia de Aramă. Demararea îndrăzneţului proiect a avut la bază şi o întâmplare mai puţin fericită. S-a întâmplat ca, tocmai în această perioadă, vătaful minerilor din Baia, Milco Băiaşul, să piardă pe unul dintre feciorii săi. Cu inima zdrobită, boierul a cerut binecuvântarea de la domnul ţării pentru a ridica aici un aşezământ care să amintească peste ani de feciorul pierdut. Evlaviosul Domnitor nu a pregetat şi, în numai câteva săptămâni, şi-a trimis banul, pe Cornea Brăiloiu, pentru a-l ajuta pe Milo. Scrierile timpului pomenesc de o călătorie a lui Constantin Brâncoveanu, în vara anului 1695, de la Cladova la Cerneţi şi apoi la Tismana, iar drumul cel mai scurt între Cerneţi şi Tismana, prin Topolniţa, Balta, Ponoarele şi Baia de Aramă. Aici, domnitorul a poposit la hanul lui Milco Băiaşul, iar în ziua de 11 iunie au hotărât ridicarea bisericii. Datorită timpurilor vitrege, zidirea bisericii a început abia la 22 mai 1699 şi a fost ridicată într-un singur an (1700). Lipsa resurselor financiare a făcut ca sfinţirea bisericii să vină cu câţiva ani mai târziu, la 7 mai 1703. Istoricul şi geograful român Ion Donat crede că aici a existat o mănăstire mai veche, fiind vorba numai de o refacere a lăcaşului în timpul Sfântului Constantin Brâncoveanu. Din aceeaşi sursă mai aflăm că Schitul Baia de Aramă era închinat, înainte de 1718, Mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos. Nu se ştie cu exactitate de când a fost închinată mănăstirea şi nici de către cine. Este foarte probabil ca acest lucru să se fi petrecut chiar de la temeluirea ei, având în vedere faprul că primul stareţ a fost cuviosul arhimandrit Vasile de la Hilandar. Aşadar, Milco Băiaşul, sârb de neam, ar fi fost autorul legitim al închinării. Dintr-un alt document, scris în anul 1724, reiese că Mănăstirea Baia de Aramă funcţiona ca aşezământ de maici, cu opt vieţuitoare. Această argumentaţie pare să fie lipsită de fundament deoarece pomelnicul cinstitului aşezământ cuprinde numai nume de egumeni, şi nici un alt document nu menţionează numele vreunei stareţe la Baia de Aramă. Mănăstirea sau Schitul Baia de Aramă (apare în documentele vremii sub ambele titulaturi) a dăinuit până la "secularizarea" din 1863, atunci când, prin hotărâre domnească, a fost transformată în biserică de mir. Din această perioadă, biserica mai păstrează o catagrafie cu un preţios document statistic referitor la raportul istoriei sociale şi culturale a vechii vetre monahale. Astfel, aflăm de aici că biserica deţinea în proprietate mai multe obiecte patrimoniale, unele dintre ele de o valoare inestimabilă. Odată cu trecerea vremii, chiliile de zid care ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstireşti s-au dărâmat (la 1894 erau încă în picioare). Stăreţia, devenită casă parohială, a dăinuit până la jumătatea secolului al XX-lea. Se mai păstrează şi azi urme din zidul înconjurător al mănăstirii, ridicat din bolovani groşi şi mortar, probabil la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Biserica dăinuie şi astăzi, slujind nevoilor spirituale ale locuitorilor din Baia de Aramă şi nu numai. Mai precizăm că, prin lucrarea de excepţie făcută de zugravii Neagoe şi Partenie (ultimul fiind ieromonah la Tismana), zidurile bisericii păstrează şi astăzi chipurile ctitorilor săi: Milco Băiaşul, Mara, soţia sa (în 1705 sau 1706, după moartea lui Milco, s-a călugărit, luând numele de Marina), cei patru fii ai lor - Milco, Gheorghe, Nicolcea şi Semen, împreună cu familia marelui Ban Cornea Brăiloiu: soţia sa Stanca şi cei doi fii ai lor, Barbu şi Constantin, şi cu Sfântul Mucenic Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti din acea perioadă. Datorita inchinarii acestei manastiri catre lavra sarbeasca din Sfantul Munte, precum si datorita originii sarbesti a unuia dintre ctitori, in pictura acesteia apar mai multe chipuri de sfinti sarbi: domnitorul Stefan Dusan (1331-1353); Sfantul Sava al Serbiei; Sfântul Eftimie cel Mare; Sfantul Chiric si Sfanta Iulita, mama lui; Sfanta Petka etc. Biserica este zidita in forma de cruce, din caramida si blocuri confectionate din zgura de arama. Sfântul altar, avand sapte laturi in exterior, iar in interior pastrand forma de absida simpla, este luminat de o fereastra mica. Absidele laterale ale naosului sunt pentagonale in exterior si rotunde in interior. La randul sau, pronaosul este dreptunghiular, boltit si luminat de o fereastra asezata pe latura sudica. Pridvorul bisericii, dreptunghiular si el, este amplasat pe toata latimea bisericii, arcadele acestuia fiind zidite in forma de potcoava stranse in barne de stejar. Catapeteasma bisericii, zidita in stil brancovenesc, ca si biserica, avand icoanele asezate pe niste rame sculptate minutios in forma vitei-de-vie, este singura care se mai pastreaza in judet. In exterior, biserica este incinsa de un brau decorativ (zimti din caramida aparenta).
-->
Răspunsuri
ora 11.18 - 3 raspunsuri
De mine cred c-ați uitat.
Corectez urgent, cu scuze!
Turnul lui Ştefan, din Baia Mare. Cea de azi a fost mai uşoară, la cea de ieri nu am găsit răspunsul şi n-am răspuns.
Vă mai astept
Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul "Sfântul Rege Ștefan" din Baia Mare.
TURNUL SFÂNTUL ȘTEFAN - Categorie:obiectiv turistic, Adresa:Piaţa Cetăţii, Zona:Centru Vechi - Baia Mare
„Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul "Sfântul Rege Ștefan" din Baia Mare. Turnul este situat între străzile Crișan și 1 Mai, în imediata apropiere a Pieții Libertății - Piața Centrală (Circulus fori) - a vechiului oraș. A fost construit în secolul al XV-lea.
Prima atestare documentară a bisericii parohiale "Sfântul Ștefan", de rit romano-catolic, datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.
În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și este înzestrat cu clopote. Nouă ani mai târziu se montează un ceas cu lună. Afectate în repetate rânduri de trăsnete și incendii, cele două clădiri suferă mai multe reparații capitale, însă în 1763 se reface numai turnul. Cu acest prilej, se construiește pridvorul de la partea superioară.
Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foișor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraș (vezi Monografia Băii Mari, 1972).
Vechiul orologiu mecanic (din secolul al XVII-lea) a fost înlocuit cu un mecanism electronic.
O mai nouă acțiune de reabilitare și consolidare a zidurilor a fost demarată la sfârșitul anului 2007, cheltuielile fiind suportate de Ministerul Culturii.
Mărețul edificiu nu este doar un important obiectiv istoric, ci a devenit un reper cultural la sfârșitul anilor '90, când în acest spațiu s-au desfășurat manifestarea Poezia din turn (la inițiativa actorului băimărean Paul Antoniu). Atât exponenții Școlii băimărene de pictură, cât și alți artiști plastici de renume au fost fascinați de silueta bătrânului turn cu orologiu și pridvor țărănesc la mansardă, motiv pentru care a fost imortalizat, din diferite unghiuri, în memorabile opere de artă.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_%C8%98tefan_din_Baia_Mare
Nu știu cum fac, dar mereu pierd startul la aceste concursuri, domnule Victor!