Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Muzeul Breslelor „Incze László”din municipiul Târgu Secuiesc, județul COVASNA;
Muzeul Breslelor „Incze László”din municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna este amplasat în Strada Curtea, la nr. 10. În anul 1969, când se aniversau 120 de ani de la moartea eroului pașoptist Aron Gabor, s-a profitat de ocazie și s-a înființat acest muzeu, la inițiativa Comitetului Județean de Cultură de atunci și a Muzeului Județean Covasna (Muzeul Național Secuiesc de azi). Astfel, chiar pe terenul unde a fost turnătoria de tunuri, în casa Turóczi, în două din camerele sale, s-a deschis o expoziție permanentă. Într-o cameră a fost expusă colecția de obiecte referitoare la momentul istoric 1848–1849, colecție din fondul Muzeului Județean, iar în cealaltă, obiecte care încercau să refacă istoria breslelor și a asociațiilor meșteșugărești. Acestea au fost expozițiile prin care s-au pus bazele muzeului de astăzi. După vernisajul expoziției și ca urmare a impactului pe care aceasta l-a avut în rândul vizitatorilor, a ieșit la iveală faptul că meseriașii și urmașii lor din zonă se află în posesia unui valoros material documentar, care ar putea îmbogăți colecțiile micului muzeu din Târgu Secuiesc. De colectarea și expunerea obiectelor cu valoare de document s-a ocupat profesorul de istorie László Incze. În anul 1970, acestuia i-a fost recunoscută calitatea de muzeograf și i s-a încredințat conducerea secției cu expoziția permanentă din casa Turóczi. În anul 1971, muzeul înființat de numai doi ani a primit un nou spațiu, în clădirea Primăriei, un imobil construit în anul 1857, fapt ce a dus la intensificarea eforturilor de colecționare a obiectelor. Paralel cu strângerea obiectelor, s-au declanșat și lucrări de transformare și reamenajare a spațiilor clădirii, pentru a răspunde cerințelor muzeistice. Muzeul actual al orașului Tg. Secuiesc a fost inaugurat la 3 martie 1972 ca o secție a Muzeului Județean. Expozițiile permanente ale noului muzeu au menirea de a oferi vizitatorului un tablou cât mai expresiv despre trecutul orașului Târgu Secuiesc, cu secvențele care îi definesc identitatea și i-au marcat istoria: meșteșugurile pe care localnicii (tâmplari, cojocari, olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, fierari, turtari, măcelari, pălărieri, croitori) le-au transmis din tată în fiu și care au devenit cea mai prețioasă tradiție a orașului și documentele care depun mărturie despre implicarea orașului în revoluția din 1848–49. În fiecare cameră sunt păstrate documente scrise, steaguri, cufere, mese aparținând diferitelor profesii și asociații de meșteșuguri. În sălile artelor plastice expun regulat artiști invitați din toată țara. O notă distinctă din colecțiile muzeului sunt cele aproape două sute de păpuși, „Zsuzsi și Andris”, majoritatea îmbrăcate în costum maghiar. Din punct de vedere al distribuției regionale sunt prezentate aproape toate provinciile Transilvaniei și acoperă temporar aproximativ un secol, constituind o valoare etnografică de neprețuit.
-->
Răspunsuri
ora 11.06 - 1 raspuns
Catedrala Arhiepiscopală Târgoviște
Actuală catedrala arhiepiscopală are hramul "Înălțarea Domnului" și este situată aproape de centrul orașului Târgoviște. Cu toate că Mircea cel Bătrân a mutat, pe la anul 1400, scaunul domnesc la Târgoviște, mitropolia a rămas în Curtea de Argeș până în 1515. În 1518 Neagoe Basarab, cerând dezlegarea mitropolitului Nifon, începe zidirea mitropoliei din Târgoviște. Construcția a fost terminată în 1537 în timpul lui Radu Paisie, urmașul lui
Neagoe Basarab. Tot acesta o acoperă cu tablă de plumb și o zugrăvește. Unii istorici consideră că biserica datează din timpul lui Radu cel Mare (1495 -1508) și că a fost mărită de Neagoe Basarab prin adăugarea pridvorului deschis pe 3 lături și susținut de 12 coloane.
Această biserica rămâne mitropolia țării din 1520 și până în 1688 când se mută la București sub domnia lui Radu Leon. Matei Basarab (1632 - 1654), înființează în clădirile mitropoliei Târgoviște o tipografie pentru cărți în grai românesc. Despre minunată biserica, cronică țării spune că privind-o se satură ochii tuturor de vederea ei, iar Paul de Alep o descrie că fiind cea mai mare biserica ce s-a construit până la acea epoca și mai târziu în Țară Românească. Că arhitectură se aseamănă cu biserica mare a mănăstirii Snagov, zidită tot de Neagoe Basarab, lipsindu-i sinusurile laterale. Sub Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) mitropolitul Teodosie a restaurat întreagă clădire, iar mitropolitul Antim Ivireanul reinfiinteaza în clădirile ei vechea tipografie în care se tipăresc cărți de slujba și învățătură ortodoxă.
Un secol și ceva mai târziu, eteristii lui Alexandru Ipsilante i-au dezvelit acoperișul, topind plumbul pentru gloanțe. În periada următoare biserica este deteriorată considerabil. La 1842 s-au dărâmat toate clădirile care au format odată mitropolia Târgoviștei. Au rămas numai biserica și clopotniță de la intrare cu cele 4 clopote. În 1889 s-a hotărât dărâmarea ei iar între anii 1892 - 1895 arhitectul francez Ize Compte du Nouy începe construcția actualei biserici. După dărâmarea vechii mitropolii, pietrele funerare de pe morminte au fost adunate într-un muzeu al bisericii. Dărâmat și acesta în 1943, pietrele funerare au fost duse la muzeul istoric al orașului.
Biserica actuală este construită în stil bizantin, în cărămidă, cu pridvor deschis, susținut de 12 coloane. Este în formă de cruce greacă înscrisă. La întretăierea celor două brațe ale crucii se înalta turla naosului cu 12 lături și 12 ferestre. Altarul are de asemenea o formă caracteristică, cu o absidă mare în axul longitudinal și două abside alăturate servind de proscomidie și diaconicon.
Sculptură în lemn a catapetesmei este bogată și aurită. Pictură executată în 1927 de D. Belizarie în stil bizantin pe fond aurit rămâne o lucrare de mare valoare a vremii noastre. Din fosta mitropolie se mai păstrează o icoană de argint aurit cu capul Maicii Domnului și un epitaf din 1828 lucrat în plus roșu cu mătase și fir.
Astăzi fosta mănăstire a Târgoviștei servește că biserica de enorie, fiind catedrala orașului.
Pe dv. dl. Ioan vă felicit pentru perseverenţă şi abnegaţie!
O întrebare aproape potrivită pentru Ziua Regelui...
Da, dar nici tu, nici eu, nici... (ar fi o listă mai lungă de "supăraţi" care refuză sistematic să dea curs invitaţiei dlui Victor) în afară de un Like şi eventual promovare nu facem nimic.
Personal când vor vedea revenirea dlui Caracas sau a dnei Pop Dorina voi considera că animozităţile vor fi fost îngropate şi acţiunea ar putea atinge noi orizonturi... Până atunci, cu regret, rămân la LIKE!