10. Ronset Pădurea

[Nicoleta Mija]

Mergem mereu fericiți prin pădure,

Pârâul rece sapă adânc în munte,

Îmi plac miresmele frumos colorate,

Amurgul coboară, am cules mure.

Sar peste tot stropi aurii de soare,

Încep greierii pe voci multe să cânte,

Mâine vom merge mai departe,

Amurgul coboară, am cules mure.

Brazii s-au încărcat de multă culoare,

Razele aurii se-nfig adânc în apă,

Prin munte pârâulul adânc mai sapă,

Amurgul coboară, am cules mure.

Mi-ai prins în păr o albă floare,

Mergem mereu fericiți prin pădure.

 

Nicoleta Mija

[Camelia Ardelean]

O poezie sensibilă, însă aceeaşi problemă ca şi la precedenta comentată de mine ("Un asfinţit frumos"), tehnica: nu este respectată prozodia, măsura, ritmul şi rimele suferă! Munte-colorate, soare-mure, cânte-desparte, culoare-mure, floare-pădure nu sunt rime! Nota 7 din partea mea, cu regret!  Cu mult drag!

[Ioan Muntean]

Ei. ce văd eu aici... iar încurcăm rimle? Păi nu mai e ronset! Nota mea este  (7)

[Liliana Mihaela Zaharia]

Atenție la pârâulul adânc mai sapă,. Încercați să modificați. Deosebit de frumoasă personificarea Razele aurii se-nfig adânc în apă, 

[Pop Dorina]

De ne-om întâlni cu ursul

Lăsăm amurg, lăsăm mure...

Ne-ndesăm, pe cap, fesul

Și-o tăiem ca un... iepure.

Pentru vitaminizarea cu... mure, ofer nota: