Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Școala primară comunală din municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău, denumire actuală Școala cu clasele I-VIII “Vasile Cristoforeanu”
Școala primară comunală din municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău, denumire actuală Școala cu clasele I-VIII “Vasile Cristoforeanu” este o școală de tradiție a orașului, situată central, pe Strada Alexandru Ioan Cuza, la nr.7. Şcoala fost înfiinţată în anul 1882 prin străduinţa autorităţilor locale sub denumirea “Şcoala nr. 2 de fete”, devenită din 1886 “Şcoala nr. 2 de fete şi băieţi” având conduceri separate. În perioada anilor 1894 – 1895 prin grija primarului Vasile Cristoforeanu a fost construit un local nou cu etaj cu 8 săli de clasă. Clădirea în formă de trapez are o arhitectură impunătoare cu un spaţiu verde în faţă în care ulterior a fost amplasat bustul ctitorului Vasile Cristoforeanu. Fiecare din cele două şcoli avea intrare separată, curte de joacă pentru copii proprie si locuinţă pentru cei doi directori.În timpul primului război mondial întreaga clădire a fost transformată în spital româno – rus. În perioada ocupaţiei germane clădirea a devenit lagăr pentru prizonierii ruşi. Reparată după terminarea războiului clădirea îşi reia funcţionalitatea iniţial. Cel de al II – lea război mondial îşi lasă urmele nefaste asupra acestei şcoli care a fost ocupată de nemți, apoi a devenit spital sovietic. Pagubele au fost imense începând cu dispariţia materialului didactic, a mobilierului, ajungându-se la dispariţia uşilor şi ferestrelor folosite ca lemne de foc. Refăcută, ” Şcoala nr. 2 de băieţi şi fete ” îşi primeşte din nou elevii la cursuri din anul 1947. Din anul şcolar 1963 – 1964 cele două şcoli elementare s-au unit şi au primit spre folosinţă şi clădirea Şcolii medii “Ştefan cel Mare”. Şcoala a funcţionat sub denumirea de “Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5″ până în aprilie 2000 când prin unirea cu “Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4″ îşi ia denumirea de “Şcoala cu clasele I-VIII “Vasile Cristoforeanu”.
-->
Răspunsuri
ora 11.11 - un raspuns
Mausoleul eroilor de la Galați
Este situat în municipiul Galați, în Cimitirul „Eternitatea“. Cimitirul se află pe bulevardul George Coșbuc, nr. 221. Aici sunt înhumați, în morminte comune și în osuar, militari români și străini căzuți în bătăliile din Războiul pentru Independență, Primul și Al Doilea Război Mondial.
În mausoleu sunt depuse osemintele a 2.625 de eroi români, ruși, francezi.
A fost construit după planurile arhitectului Mihail Popescu. Primele lucrări la mausoleu au început în anul 1925 și au fost coordonate de generalul de divizie Ionescu Marin și continuate de generalul Florescu Mihail. Inaugurarea a avut loc în anul 1930.
Împunător prin dimensiunile sale, mausoleul este ridicat pe două nivele; primul, la demisol, iar celălalt, de forma unei terase împrejmuite cu grilaj din fier forjat. La o distanță de 1 m se află o incintă de beton placată cu marmură.
Pe plăcile din marmură sunt inscripționate numele eroilor cunoscuți, proveniți din fostul județ Covurlui, căzuți în Războiul pentru Independență, în Primul și al Doilea Război Mondial. În medalioane de porțelan se găsesc fotografii ale unora dintre aceștia.
Situat în municipiul Galați, în Cimitirul „Eternitatea”, mausoleul adăpostește osemintele a 2.625 de eroi români, ruși, francezi. Sunt înhumați, în morminte comune și în osuar, militari căzuți în bătăliile Războiului pentru Independență (1877-1878), în Primul și în Al Doilea Război Mondial… Oficialităţile judeţene şi conducerea Societăţii „Cultul Eroilor” au decis să înalţe un mausoleu. S-a întocmit proiectul, prin grija arhitectului Mihai Popescu, apoi s-a trecut la realizarea mausoleului. Coordonatori aveau să fie numiți doi veterani de război. Primele lucrări au început în octombrie 1925, fiind coordonate de generalul de divizie Marin Ionescu și continuate de generalul Mihail Florescu. Lucrările s-au încheiat, doar parţial, în anul 1930, atunci când, în cripte, erau depuse rămăşiţele pământeşti ale unui număr de peste 2.000 de eroi cunoscuţi şi necunoscuţi. Lucrările au fost terminate în 1935, mausoleul, reproiectat, fiind prevăzut, atât în interior cât şi în exterior, cu lucrări de artă plastică. Asemănătoare lăcaşurilor de cult, clădirea are o înălţime de peste 12 m. Impunător prin dimensiunile sale, mausoleul este ridicat pe două niveluri: primul, la demisol, iar celălalt – de forma unei terase împrejmuite cu grilaj din fier forjat; la o distanță de 1 m se află o incintă de beton placată cu marmură; pe plăcile din marmură sunt inscripționate numele eroilor căzuți în Războiul pentru Independență, în Primul și al Doilea Război Mondial; în medalioane de porțelan se găsesc fotografii ale unora dintre aceștia (toți erau originari din fostul județ Covurlui)… Nivelul superior are o formă de cruce, bolta interioară a pridvorului este pictată în frescă; deasupra acoperișului se află un grup statuar din piatră artificială, a cărui compoziție presupune două personaje alegorice, simbol al vitejiei și recunoștinței, steaguri de luptă și elemente ale echipamentului de război, realizat de F(ernando) Celino. Pe plan naţional, Mausoleul din Galați este considerat un monument istoric şi de artă plastică, înscris, drept consecință, pe lista oficială a construcțiilor cu valoare.
Bd. George Coșbuc, nr. 221, Cimitirul Eternitatea, mun. Galați, jud. Galați
Dedicat morților de război căzuți în Războiul de Independență, în Primul și al Doilea Război Mondial, mausoleul a fost construit între anii 1925-1927, după planurile arhitectului șef al primăriei Galați, Mihail Popescu.
Mausoleul este o construcție monumentală cu două nivele, unul la demisol, celălalt în forma unei terase, împrejmuită de un zid lucrat în cărămidă și mozaic. Nivelul superior are o formă de cruce, iar bolta interioară a pridvorului este pictată în frescă. Deasupra acoperișului se află un grup statuar din piatră artificială, a cărui compoziție cuprinde două personaje alegorice, simbol al vitejiei și recunoștinței, steaguri de luptă și elemente ale echipamentului de război, realizat de F(ernando) Celino. Mausoleul adăpostește osemintele a 2372 militari din fostul județ Covurlui, căzuți în cele 3 războaie.