Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Szantay - ARAD
PALATUL SZANTAY este un edificiu situat în zona centrală a ora;ului ARAD, la doar câțiva pași de artera principală, la colțul străzilor Horia și Episcopiei. El a fost ridicat între anii 1905 – 1911.Volumul principal al grandiosului palat cu două etaje are planul în forma de L, iar spre curte perpendicular pe aceste laturi se desfășoară câte o aripă mai scurtă și mai îngustă. Perspectiva principală a clădirii se deschide dinspre piața centrală, fiind dominată de turnul de colț, format din trei laturi ale hexagonului. De acest turn sunt atașate aripile principale ale clădirii. Turnul este acoperit cu un coif piramidal de plan hexagonal, pornind din cornișe arcuite și penetrat de goluri, este o lucrare din piatră și tinichigerie, care îmbină armonios diferite ornamente florale și de măști. Parterul este încheiat de un brâu simplu, format de un listel la nivelul balcoanelor de la etaj. Pe toate laturile turnului se afla câte un balcon cu balustradă de fier forjat al cărei motiv principal amintește de lira muzelor, motiv ce se regăsește în întreaga decorație a clădirii. Palatul Szántay este una dintre cele mai caracteristice clădiri secession din Arad, datorită tâmplăriilor specifice păstrate cu jaluzele şi geamuri colorate originale, a componentelor decorative din fier forjat şi tinichigerie, şi nu în ultimul rând datorită decoraţiilor din tencuială, concepută liber, cu elemente geometrice şi vegetale, cu măşti şi volute, care apar pe suprafeţele pereţilor sau a frontoanelor de forme variate. Această clădire se încadrează în tipologia caselor de raport contemporane din Partium, fiind una dintre exemplele cele mai reprezentative ale acestui gen. Această clădire a fost proprietatea și opera arhitectului arădean Szántay Lajos. Ansamblul arhitetconic constă în demisol, parter şi două etaje – cap de perspectivă – dominat de un turn artistic lucrat, ce susţine globul pământesc, semn de mare deschidere spre lume a proprietarului. Astăzi palatul adăposteşte apartamente, iar mai nou, la demisol, s-au amenajat magazine şi ateliere. Edificiul atrage si impune prin acurateţea reliefurilor din tencuială, a deschiderilor construite, a ornamentului metalic al grilelor porţilor pietonale, a balustradelor balcoanelor, precum şi prin eleganţa poziţilor atlanţilor si cariatidelor ce susţin balcoanele de colţ a celui de-al doilea etaj, în timp ce la interior, la fel de spectaculoase sunt frumoasele vitralii florale a deschiderilor din casa treptelor precum şi balustrada din fier forjat a scărilor. Perspectiva principală a clădirii se deschide dinspre piaţa centrală, fiind dominată de turnul de colţ, format din trei laturi ale hexagonului. De acest turn sunt ataşate aripile principale ale clădirii. Turnul este acoperit cu un coif piramidal de plan hexagonal, pornind din cornişe arcuite şi penetrat de goluri, este o lucrare din piatră şi tinichigerie, care îmbină armonios diferite ornamente florale şi de măşti. Parterul este încheiat de un brâu simplu, format de un listel la nivelul balcoanelor de la etaj. Pe toate laturile turnului se afla câte un balcon cu balustradă de fier forjat al cărei motiv principal aminteşte de lira muzelor, motiv ce se regăseşte în întreaga decoraţie a clădirii.
-->
Răspunsuri
ora 10.32 - un raspuns
...
Situată în apropierea centrului orașului, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (din Alexandria, judeţul Teleorman) este o frumoasă realizare arhitecturală, impunătoare și deosebită de toate celelalte existente în oraș și în județ. Este construită în formă de cruce, cu patru turle, două mari și două mici, în față fiind și bine organizată în forme tradiționale bizantine și cu proporții bine structurate.
Ridicată din donații obștești, cu contribuția primăriei și cu insistență și strădania episcopilor, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel a fost zidită între anii 1842-1845 din dorința unor inimoși întemeietori ai orașului, care-și găsesc odihnă veșnică în curtea bisericii. A fost reclădită între anii 1902-1904 și renovată mai târziu, între anii 1930-1934.
Cu ocazia restaurării ei, între anii 1902-1904, s-au făcut și picturile, de către pictorul Gheorghe Ioanid, un ucenic al școlii Tătărăscu.
Realizarea această a fost marcată și printr-un medalion cu toartă din bronz și bronz-aurit, având diametrul de 23 mm. Bătută în anul 1904, într-un număr de 200 de exemplare, 150 bucăți din bronz și 50 din argint, piesă cu valoare documentară și numismatică a fost oferită fetelor bisericești și enoriașilor bisericii. Celelalte 50 de bucăți au fost vândute. Pe avers prezintă următoarea legendă:
Fondată în anul 1902 și terminată în anul 1904 cu ajutorul obștesc al comunei, stăruința preotului Ghiță Georgescu paroh și al epitropilor Ivan Chirisa și Ghiță Angelescu.
În anii 1998-1999, prin grijă preoților Sandu Ion și Popa Mihai, s-au făcut reparațiile capitale necesare acestui edificiu, a fost înlocuită tablă care acoperea întreagă biserica și s-au refăcut, de către pictorul Voicu Pascu și fii săi, o mare parte din picturi.