Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Monumentul (complexul monumental) Grigore Ghica al III-lea, din municipiul Iași .
Monumentul (complexul monumental) Grigore Ghica al III-lea, din municipiul Iași este format dintr-un cenotaf de marmură albă ridicat în anul 1875 și un bust al lui Grigore Ghica al III-lea, domnitor al Moldovei (1764-1767 și 1774-1777) și al Munteniei (1768-1769). La 21 iulie 1774, s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi dintre imperiile rus și otoman. Profitând de înfrângerea armatei turcești, austriecii au prezentat la tratative o hartă falsă de rectificare de frontieră în sudul Galiție, sub pretextul că teritoriul din nord-vestul Moldovei, pe care l-au denumit „Bucovina” le este necesar pentru trecerea lor din Transilvania în Galaiția. Imperiul habsburgic a ocupat zona începând cu luna octombrie 1774, dar ea a fost anexată formal în ianuarie 1775. La data de 2 iulie 1776, s-a semnat o convenție de frontieră la Palamutka între austrieci și turci, austriecii cedând turcilor 59 dintre satele anterior ocupate și rămânând cu 278 de sate. Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica al III-a, și boierii pământeni din Moldova au protestat vehement împotriva cedării zonei către Imperiul Habsburgic. Iritați de protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. La 1 octombrie 1777, voievodul Ghica a fost ademenit într-o cursă de o veche cunoștință a sa și înjunghiat pe la spate de către turci. Trupul fostului a fost înmormântat în Biserica Sfântul Spiridon din Iași. Această tragedie a revoltat toate curțile regale ale Europei. Monumentul din marmură albă (cenotaful) sub forma unui sarcofag a fost ridicat și dezvelit la data de 1 octombrie 1875, de către Consiliul Comunal al orașului Iași, ca semn de recunoștință față de domnul care, deși nepământean, a fost aproape de cei care duceau greutățile țării și care s-a opus Porții Otomane, când Bucovina a fost răpită. Cenotaful a fost amplasat pe strada Ghica Vodă în apropierea Mănăstirii Barnovschi și al fostului Beilic turcesc din Iași, într-un mic parc. Cenotaful are gravat deasupra sa inscripția În amintirea lui Grigorie Ghica V.V. ucis de turci la 1777, luna octombrie. Țara recunoscătore. În partea stângă a cenotafului, este următoarea inscripție: Grigorie Ghica V.V. a protestat contra luarei Bucovinei, iar în partea dreaptă stă scris: Această pieatră sa redicat de cătră Consiliul Comunal din Jassi în Anul 1875 Octomvrie 1. Bustul inițial al fostului domnitor din fața monumentului (cel reprezentat pe cărțile poștale) a fost executat din marmură de către sculptorul Karl Storc. El a fost așezat pe o coloană înaltă de marmură de Lemberg, ridicat fiind de către Primăria orașului Iași, la propunerea consilierului Vasile Pogor. Bustul original a fost dezvelit la data de 29 august 1876. Bustul inițial s-a deteriorat în timp, a fost restaurat și dus la Muzeul de Artă din Iași, unde se află și în prezent. În locul lui, în anul 1975, a fost amplasat un bust de piatră, executat de către sculptorița Lucreția Dumitrașcu Filioreanu. Piața în care se află cenotaful și bustul a primit denumirea de Grădina publică Ghica Vodă, aici fiind amplasate bănci printre straturile de flori. În anul 2005 complexul monumental Grigore Ghica a fost declarat monument istoric.
-->
Răspunsuri
ora 11.27 - 2 raspunsuri
Cetatea Medievală a Severinului - Drobeta-Turnu Severin (1257-1250)
Cetatea Medievală a Severinului - Drobeta-Turnu Severin
Cetatea medievală a Severinului, unul dintre cele mai importante obiective turistice din Mehedinţi, poate fi acum vizitată. Fortificaţia, cu o vechime de peste 600 de ani, a fost restaurată cu fonduri europene. De-a lungul timpului, cetatea a fost cea mai importantă redută strategică de pe Dunăre. Pentru cucerirea ei au luptat ungurii, valahii şi turcii.
Cetatea Severinului a fost zidită de Regatul Maghiar (construită probabil de către cavalerii ioaniți între anii 1247-1250) ca centru strategic militar constituit împotriva Țaratului Bulgar de Vidin, în vecinătatea ruinelor castrului roman al Drobetei. Biserica latinǎ din incinta cetǎții medievale a fost pusă sub patronajul sfântului Severin de Noricum, de la care, se pare, provine numele așezării. Cetatea Severinului, clădită de regele maghiar Ladislau I (1040-1095) ca fortăreață împotriva pecenegilor și cumanilor prezenți în regiune, va fi pricina unor revendicări permanente și a unui șir de războaie frecvente între coroana maghiară, bulgari și voievozii din Muntenia, începând cu Litovoi, Bărbat, și Basarab I.
Datează din secolul al XIII-lea, când a fost rezidită peste vechile ruine ale cetății Drobeta, după ce a devenit Banat de Severin.
Prima variantă susține că numele acesteia provine de la împăratul roman Septimiu Sever. A doua propune un termen din limba slavonă, „severnâi”, care înseamnă nordic sau din nord, iar a treia posibilitate vine din partea misionarilor catolici care se adăposteau în cetățile medievale, aici ajungând și Sfântul Severin de Noricum (o zonă din Austria).
De-a lungul istoriei a fost condusă de unguri, români sau cucerită și atacată de turci. Ultima bătălie cu aceștia, după ce a căzut Constantinopolul, i-a adus și sfârșitul. Atacul trupelor lui Soliman Magnificul din 1524 au transformat reduta într-o ruină, din care a mai rămas în picioare un perete din Turnul lui Sever, care și în prezent are 9 metri înălțime.
Într-o primă perioadă, cetatea Severinului este un obiectiv de dispută politică, economică și religioasǎ între principi creștini. Ulterior, atât pentru Țara Românescă cât și pentru Coroana Maghiară, cetatea Severinului devine un bastion de apărare împotriva expansiunii Imperiului Otoman. Cetatea medievală a Severinului, în perioada maximă a zidirii sale, număra șase turnuri de apărare fiind înconjurată cu două valuri concentrice de piatră și un șanț adânc de apă. Responsabilii apărării Cetății Severinului vor purta numele de Bani de Severin. În anul 1383 este atestat primul episcop latin, Gregorius, intitulat “episcop de Severin și al părților de dincoace de munți”.
Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa au fost preponderent militare, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din cauza poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă, când regii Ungariei, când voivozii din Muntenia. La fel era și cu cele trei biserici medievale existente, care, odată cu schimbarea stăpânilor, își schimbau închinarea confesională devenind romano-catolice sau ortodoxe în funcție de momentul respectiv. În 1301 este pomenit ban de Severin Teodor Voitici, care, împreună cu fiul său Ioan, profitând de stingerea dinastiei arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană.
Pentru cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când a refuzat să mai fie vasal regelui Ladislau al IV-lea (Cumanul). Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330 și a recucerit-o după victoria de la Posada în același an. Titlul de ban l-a preluat Vladislav Basarab (Vlaicu-vodă, 1364–1372), până când, refuzând să mai fie vasal al regelui Ludovic I de Anjou (1342–1382), cetatea Severinului a trecut din nou sub stapânire ungară în 1365, când Bulgaria, condusă de cumnatul lui Vladislav, țarul de Vidin Ivan Strațimir (sau Sracimir), a fost învinsă într-un nou război în urma căruia în anul 1365 a fost înființat Banatul bulgăresc. Vladislav, între timp iertat de Ludovic I, a primit în 1368 din nou titlul de ban al Severinului.
În timpul stăpânirii muntene a ființat temporar Mitropolia ortodoxă a Severinului, avându-l mitropolit pe Antim Critopoulos (1370). Mitropolia a fost mutată în 1375 la Strehaia, ajungând în cele din urmă la Râmnicu Vâlcea, unde a ființat cu numele Episcopia Râmnicului și Noului Severin. În 1373, în timpul regelui Ludovic I, Severinul a trecut din nou în stăpânirea coroanei maghiare. Între 1376 și 1377 Severinul a reintrat în stăpânire munteană, iar în 1378 din nou în posesia Ungariei.
Ruinele bisericii din cetatea Severinului (sec. XIII)