Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica fortificată din localitatea Dârjiu - HARGHITA.
Biserica unitariană fortificată din comuna Dârjiu, județul Harghita, este un monument istoric și de arhitectură din secolele XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniul cultural mondial. Biserica este una din cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezentă în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din interiorul bisericii, dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Biserica are la bază o veche bazilică romană ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componența lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. Biserica a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legenda sfântului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legenda se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri pătrați, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserica prezintă o amprentă dreptunghiulară de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țiglă a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobată în structură spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumita slănină care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se aflã la sud de biserica propriu–zisă este cea mai veche parte componentã a sistemului de fortificatii. Zidul bisericii slujea și ca apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt ca cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înãltime destul de ridicatã. Zidul are douã porti, astfel ca turcii intrati pe prima poartã si rãmasi blocati în incinta cetãtii sã poata fi arsi cu smoalã fierbinte. Sãtenii îsi tin si acum cerealele în hambarele aflate în cetate, iar slãnina si suncile se pãstreazã în bastioanele cetãtii. Cerealele se pot lua acasã în fiecare dimineatã, iar slãnina doar o singurã datã pe sãptâmãna. Reconstruirea gotică a fost urmată, în secolul al XIV-lea, de o înălțare a șarpantei bisericii și de construirea unor creneluri în formă de gaură de cheie, precum și a unui coridor de apărare, prevăzut cu deschizături pentru turnarea smoalei. Folosite în mod frecvent și în cazul bisericilor săsești, aceste deschizături au pe lângă rolul lor de apărare și un rol decorativ, ele sprijinindu-se parțial pe contraforturiel bisericii, iar parțial pe consolele articulate prin brâuri. Masa de liturghie pictată datează din anul 1867. Panourile frontale pictate ale băncilor din navă și de pe galeria pe care este situată orga, au fost montate ulterior și sunt creații contemporane. O valoare aparte o reprezintă inscripțiile din secolele XVII-XVIII ce marchează lucrările de reconstrucție și renovare: în urma restaurării, pe galeria orgii se pot vedea două inscripții de dimensiuni mari, suprapuse, iar pe suprafețele tencuite ale bastioanelor se găsesc alte inscripții. Cel mai valoros tezaur artistic al bisericii din Dârjiu este pictura murală medievală, restaurată de curând. Elementul cel mai spectaculos îl constituie imaginile din partea superioară a zidului nordic, reprezentând legenda Sfântului Ladislau, o legendă foarte răspândită în a doua parte a Evului Mediu pe teritoriul Regatului Ungariei, temă utilizată și în arta religioasă transilvană. Pe baza inscripțiilor de pe frescele aflate pe pereții sudici ai bisericii, pictura murală de la Dârjiu datează din anul 1419, inscripția specificând și numele persoanei care a comandat-o: magisterul Paul, fiul lui István Ungi
***
Dârjiu, mai demult Dârj, în limba maghiară -Székelyderzs, colocvial - Derzs este o comună din județul Harghita, care include și satul Mujina. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1274. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1036 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (2002 – 1177 locuitori), dintre care: români – 1,35%, maghiari – 91,5%, romi – 5,69% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei harghitene Dârjiu, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 1,83%, romano catolici – 7,33%, reformați – 20,46%, unitarieni – 60,61% și restul – nedeclarată sau altă religie.
-->
Răspunsuri
ORA 11.12 - 1 RASPUNS
Monumentul Unirii din Iaşi este o operă de artă închinată Unirii provinciilor româneşti cu România din anul 1918.
Monumentul Unirii din Iaşi
în fundal Facultatea de Medicină din Iaşi
Este opera sculptoriţei Olga Sturdza şi a fost ridicat în anul 1927. A fost executat din marmură albă, având înălţimea totală de cinci metri. Monumentul înfăţişează cinci figuri, reprezentând Patria-Mumă România, Transilvania, Basarabia, Bucovina şi românii de pretutindeni care au rămas înafara graniţelor ţării. Soclul a fost ridicat din piatră adusă din cariera Corbăul Clujului şi a fost executat începând cu anul 1925 de antreprenorul bucureştean Leonardo Martinez.
Pe cele patru laturi ale soclului era scris astfel: pe prima latură - Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea care a hrănit toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare este unirea! Divanul Ad-hoc al Moldovei, 7 octombrie 1859; pe a doua latură, cuvintele lui Alexandru Ioan Cuza din 29 ianuarie 1859 - Unirea coroanelor lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăţiei româneşti. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va duce la bine şi mărire în viitor. Trăiască frăţia românească! Trăiască principatele române!; pe cea de-a treia latură, cuvintele regelui Ferdinand I Întregitorul, din 5 decembrie 1918 - Declar pe veci unite în Regatul României toate ţinuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte şi jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică şi unită!; pe ultima latură, cuvintele Olgăi Sturdza - Neamului românesc întregit şi Iaşiului - leagănul unirilor - închin această lucrare a inimii şi mâinilor mele. 29 mai 1927.
Monumentul a fost amplasat în faţa casei marelui logofăt Dumitrache Cantacuzino-Paşcanu, unde locuise regina Maria pe perioada refugiului la Iaşi din timpul primului război mondial. A fost inaugurat la 29 mai 1927, în prezenţa reginei Maria, a principelui moştenitor Mihai şi a principeselor Elena şi Ileana. Opera de artă a fost demolată după al doilea război mondial din ordinul Comisiei de armistiţiu (rusească) din anul 1947.
La 8 februarie 1994 un comitet de iniţiativă a hotărât refacerea monumentului, iar sculptorul Constantin Crengăniş a fost artistul care l-a pus în practică şi l-a reconstruit.
Sfinţirea noului monument a avut loc la 1 decembrie 1999, în prezenţa Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei şi a urmaşului direct al Olgăi Sturdza, Dimitrie Sturdza, care e şi ctitor al noului grup statuar.