Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica evanghelică Nădlac - jud. ARAD
Biserica evanghelică, denumire oficială completă Biserica evanghelică luterană slovacă, denumire în limba slovacă - Slovenský evanjelický luteránsky cirkevný zbor, este un lăcaș de cult cu statut de monument istoric, situat în Piața Unirii, nr. 5, orașul Nădlac, județul Arad. Biserica deservește comunitatea luterană slovacă din parohia Nădlac, având circa 3000 de credincioși. Conform Tratatului de la Belgrad din anul 1739, granița Imperiului Otoman s-a mutat pe râul Sava și pe Dunăre. Ca urmare, în anul 1741 formațiile de grăniceri sârbi de pe Mureș au fost desființate și sârbilor li s-a propus să devină lucrători agricoli la moșierii maghiari. Sârbilor nu le-a convenit și majoritatea au emigrat în Rusia ca soldați sau s-au întors în Serbia ca grăniceri pe Dunăre. În urma plecării sârbilor moșiile duceau lipsă de mână de lucru, care însă prisosea la Totkomloș (azi Ungaria). Prin ordonanța nr. 14158/27 august 1800 s-a aprobat colonizarea slovacilor de acolo la Nădlac. Aceștia au început să se stabilească în Nădlac în anul 1803 și, fiind evanghelici, între anii 1812 - 1822 și-au construit o biserică impunătoare, asemănătoare cu cea din Totcomloș. Construcția bisericii a început prin punerea la 3 mai 1812 a pietrei de temelie. Sfințirea ei s-a făcut la sărbătoarea Înălțării Domnului (16 mai) din același an. Biserica este dotată cu o orgă adusă din localitatea Kutna Hora. Turnul bisericii a fost modificat în 1882, la înălțimea actuală, de 54 m, ajungând în anul 1895. Turnul bisericii era și este folosit și pentru alarmarea în caz de incendiu, dispunând aproape de vârf de o cameră de observare înconjurată de o pasarelă. În caz că paznicul observa fum, se dădea alarma prin tragerea unui clopot. Vechiul obicei slovac cerea ca paznicul să facă un rond pe pasarelă la fiecare sfert de oră. În cursul rondului, cu excepția orelor întregi, bătute de clopot, sferturile de oră erau semnalate de paznic cu ajutorul unei trompete de aramă.
-->
Răspunsuri
ora 11.09 - 4 raspunsuri
Monumentul Eroilor Măgura Ocnei (Târgu Ocna, Bacău)
Monumentul Eroilor Măgura Ocnei (Târgu Ocna, Bacău)
Monumentul – Muzeu Măgura Ocnei (Tg. Ocna, Bacău)
A fost ridicat în memoria a celor peste 14000 de ostaşi români căzuţi în Primul Război Mondial (1916-1918) pe frontul de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Este unic în ţară, atât prin amplasament (504 m altitudine) şi pe partea nord-estică a Muntelui Măgura, cât şi din punct de vedere architectural. Construirea Monumentului va începe în anul 1925, sub domnia regelui Ferdinand şi a reginei Maria, şi se va termina în anul 1928, sub domnia regelui Mihai şi a Înaltei regenţe domneşti.
Lucrările pentru ridicarea acestui impunător edificiu au fost făcute de către soldaţii veterani, ramaşi în viaţă după aprigele lupte de la Oituz-Coşna-Cireşoaia. Fondurile necesare pentru această construcţie au fost adunate prin subscripţie publică de către Mihai Teodoru, iniţiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al oraşului stabilit la Bucureşti. Monumentul Eroilor cuprinde un parter şi două etaje, legate printr-o scară interioară circulară, are o înălţime de 22 m şi este în întregime ridicat din piatră cioplită şi formă de obuz.
Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, era păzit zi şi noapte de ostaşii din garnizoana oraşului. După război, Monumentul a fost lăsat în paragină, dar între anii 1972-1974, el va fi renovat şi deschis ca muzeu.
La parter există o placă comemorativă depusă pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în tranşeele încă vizibile de la Coşna, cu un text emoţionant: Ostaşi ce aţi căzut pentru ţară, Viteji ai credinţei, soldaţi, Oriunde în morminte voi staţi, Vă fie ţărâna uşoară! (Eroilor căzuţi în războiul 1916-1919).
Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc 2 drapele de luptă, a Regimentului 15 infanterie şi a Regimentului 4 Artilerie, două din regimentele care au dus greul războiului de pe frontul de la Oituz. Situaţia cea mai dificilă însa, a început în 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe direcţia Coşna-Cireşoaia.
Unităţile germane şi austro – ungare se apropiau din ce în ce mai mult de oraşul Tg. Ocna. Pericolul cuceririi Văii Trotuşului de către inamic, va determina Marele Cartier General să trimită urgent în această zonă trupe de rezervă. Astfel că, în 11 august 1917 trebuia să ajungă la Tg. Ocna Divizia 1 cavalerie de la Mărăşeşti şi un Batalion de Vânători de Munte de la Tg. Neamţ. Spre seara zilei de 11 august, după ce vor străbate o distanţă de 145 km pe jos şi cu echipament de război, Batalionul Cireşoaia, va ajunge în apropiere de Tg. Ocna, într-un sat, Brăteşti.
După câteva ore de odihnă, un grup de soldaţi din batalionul maiorului Virgil Bădulesu, conduşi de către Elisei Ursac, vor ajunge în Bogata. De aici, pe cărări ocolitoare şi ferite de privirea inamicului, vor ajune în spalele liniilor germane aflate pe vârful Cireşoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lăsând în urma sa numeroşi prizonieri şi armament.
Luptele vor continua şi în zilele următoare atât pentu frontul de la Cireşoaia, cât şi pentru cel de la Coşna. Luptând cu eroism, soldaţii Regimentului de Cavalerie şi cel al Regimentului 2 de Grăniceri vor reuşi să recucerească vârful Coşna în 13 august 1917. Tot acum va cădea eroic Lt. Col. Gheorghe Demetriad, conducătorul escadronului său de Roşiori din Regimentu 9, iar Col. Marcel Olteanu, comandantul Brigăzii 3 de Roşiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789.
Tot în această zi (13 august 1917)de grea încercare, va cădea eroic şi caporalul grenadier, Constantin Muşat din Regimentul 2 de Grăniceri. Luptând pe valea Prahovei în 1916, va fi rănit grav de două ori. A doua oară, îşi va piede mâna stăngă. După şapte luni de spitalizare, aflând că urma să fie reformat, va fugi din spital, pentru a se alătura camarazilor săi. Jertfa sa a rămas ca o pildă mişcătoare de înţelegere şi datorie faţă de ţară dincolo de originile fixate şi de legile firii şi de ale oamenilor.
În amintirea sa va fi ridicată o cruce monument, iniţial pe locul unde a căzut, dar în 1977 a fost adusă lângă Monumentul Eroilor, pe munele Măgura, iar pe locul său, a fost ridicat un alt monument cu sprijinul locuitorulor din zonă.
...
Monumentul – Muzeu Măgura Ocnei este unul dintre cele mai impresionante monumente ridicate în memoria ostașilor căzuți în primul război mondial. Este Situat la altitudinea de 520 m pe dealul Măgura, la 2 km de şoseaua Târgu Ocna – Slănic Moldova, după un drum care urcă spectaculos pe coasta muntelui. A fost construit între 1925-1928 în memoria celor peste 14.000 de ostaşi români căzuţi în Primul Război Mondial pe fronturile de la Oituz, Coşna şi Cireşoaia.
Pe frontispiciu stă înscris: “Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria”.