Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat clădirea Primăriei municipiului Năsăud, jud. BISTRIȚA NĂSĂUD.
Casa comunală, denumire și destinație actuală Primăria municipiului Năsăud, din județul Bistrița Năsăud, este emblema arhitectonică a orașul, o clădire veche dar frumoasă cu statut de monument istoric. Edificiul este situat la intersecţia străzilor: Piaţa Unirii, Vasile Naşcu, Griviţei, vis-a-vis de parcul central al oraşului Năsăud, dar intrarea în clădire se face din Strada Piața Unirii. Lângă sediul Primăriei se află Biserica ortodoxă“Sf.Nicolae”, Secţia de Pompieri Năsăud, Oficiul de Cadastru şi Publicitatea Imobiliară şi Biblioteca orăşenească “Veronica Micle”.
-->
Răspunsuri
ORA 11.46 - 4 RASPUNSURI
Mănăstirea Vorona - Botoşani
Mănăstirea de maici Vorona, jud. Botoşani
Mănăstirea Vorona - Botoşani
Denumirea mănăstirii vine de la pârâul Vorona, consemnat într-o carte domnească din 16 noiembrie 1433. La începutul secolului XVII, câţiva călugări au ridicat o bisericuţă din lemn cu hramul Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Peste un secol, familii de boieri moldoveni ca Liteanu, Jora, Panaite, Balş, Vârnav, Catargi, Basota, Miclescu, Beldiman, Cananau, Mavrocordat, Donici, Şuţu, Crupenschi, Holban, precum şi Arhimandritul Rafail, au contribuit la înflorirea Voronei, care a dobândit faimă în istoria monahismului şi ortodoxiei. Au fost construite două mari biserici din zid şi una mai mică în cimitir, precum şi Schitul din apropiere, numit Sihăstria Voronei, devenit după 1990 o mare mănăstire de sine stătătoare. Prin îndemnul şi stăruinţa Mitropolitului Pimen, cu ajutorul prefecţilor de Botoşani D. Vizanti şi P. Irimescu şi a călugărului Victor Cristescu, stareţ fiind Arhimandritul Nifon Ioniţa, cele două mari biserici şi întreaga aşezare mănăstirească s-au îmbunătăţit şi refăcut, zidindu-se chilii noi şi refăcându-se cele vechi. Până în 1968 Vorona a fost mănăstire pentru călugări, iar din 1968 a devenit mănăstire pentru călugăriţe, în fruntea obştei fiind rânduită maica Teofana Scânteie, călugăriţă la Mănăstirea Râşca.
...
Mănăstirea Vorona (Botoşani)
Mănăstirea Vorona este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe teritoriul comunei Vorona (județul Botoșani). Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona.
Ansamblul Mănăstirii "Nașterea Maicii Domnului" - Vorona a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-B-02029 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective:
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - datând din perioada 1793-1803
Stăreția
Chiliile
5 anexe gospodărești
Potrivit tradiției, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar și de prin părțile Banatului, precum și schimnici ruși și greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei". Primii călugări, veniți din Rusia, au cumpărat moșia Icușeni.
Denumirea localității provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se așezau cârduri de ciori. În decursul timpului, Mănăstirea Vorona a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să viețuiască în anumite perioade până la 200 de călugări.
În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie.
Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra ușii de la intrare. Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: „hram uspenie prăsfi(ntei) născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu Domnului nostr IS HS și a Maică(i) Precesti aciastă sfă(n)tă mănăstire sau făcut de ctitori dum(n)ălui iordache Panaite paharnicu i sora dumisale Safta și cucoa(na) dumisale Maria Costachi păhărniceasă au săvărșito cu toată cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793 septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803 avgust'a 28 cisla”. Biserica a fost sfințită în anul 1803.
În anul 1835, alături de vechea bisericuță de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost acoperit cu tablă și zugrăvit în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu cu soția sa Anastasia și cu sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav. În același an, icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt surprinse în pisania bisericii de la 1870 astfel: „Cu ajutoriul prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu aciastă sfintă Monastire Vorona sau început la anii 1600 de către părinții ruși veniți din Rosia făcând o biserică de lemn dând și odoară și cumpărând carte de moșie Icușenii apoi a doilea ctitori sânt hatmanul Ilie Jora cu soția sa Fteofana care încă au dăruit o parte de moșie ... iară aciastă sf[i]ntă biserică de piatră cu hramul Naștirea prea Sf[i]ntei de Dumnezeu Născătoarei sau zidit la 1835 prin osirdia pre cuvioșiei sale arhimandritului Rafail și cu ajutoriul mai multor făcători de bine. Iară la anul 1869 dumnealor vornicu Iorgu Vărnav Litianu cu sora dumisalei schimonahia Evpracsia Vărnav și soția lui Anastasia au acoperit aciastă biserică cu tiniche și tot cu a dumnealui cheltuială o au zugrăvit și înlăuntru pre cum și au ferăcat icoana Sfintului Nicolai cu argint din catapetazmă de ceie mari împărătescă, anul 1870 ghenarie 14. Fiind stareț aceștii monastiri prea cuvioșenia sa arhimandritul Iosif Vasiliu”.
În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaș de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest.
Reparații și înfrumusețări
În perioada 1869-1870, schimonahul Vladimir Machedon a pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a confecționat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. Tot el a sculptat și catapeteasma din lemn de tisă a Bisericii "Sf. Ierarh Nicolae" și a pictat icoanele în stil neoclasic.
La începutul secolului al XX-lea, după cum arată o placă de marmură amplasată pe peretele exterior sudic al pronaosului Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", prin îndemnul și stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei și cu ajutorul prefecților de Botoșani D. Vizanti și P. Irimescu și a călugărului Victor Cristescu au fost reparate cele două biserici și chiliile vechi și s-au construit chilii noi, stareț fiind arhimandritul Nifon Ioniță.
Placa memorială conține următoarea inscripție:
"Spre știință
Mănăstirea Vorona a luat ființă dintr'un vechiu schit înființat de călugări la o dată necunoscută. După anul 1800 familiile boerești - moldovenești: Liteanu, Jora, Cananău, Panait Balș și arhimandritul Rafail au zidit pe rând cele două biserici mari și una mică la cimitir cum și schitul din apropiere numit Sihăstria Voronei. Pe vremea [câteva cuvinte au fost șterse cu dalta] prin îndemnul și stăruința I.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei, cu ajutorul prefecților de Botoșani D. Vizanti și P. Irimescu și a călugărului Victor Cristescu, cele două biserici mari și întreaga așezare mănăstirească s'au înbunătățit și refăcut, zidindu-se chilii nouă și reparându-se cele vechi: stareț fiind arhimandritul Nifon Ioniță. În vremea Marelui Război în această mănăstire au fost adunați și adăpostiți foarte mulți tineri școlari refugiați din Muntenia cărora li s'au dat și învățătură de carte.
- 1931 - ".
În perioada primului război mondial, în clădirile acestei mănăstiri au fost adunați și adăpostiți foarte mulți tineri școlari refugiați din Muntenia. Călugării de aici i-au învățat carte pe tineri.
Între anii 1929-1931 a viețuit la această mănăstire fratele Toader Arăpașu (viitorul Patriarh Teoctist). Chilia în care a locuit acesta este păstrată astăzi ca muzeu, pe zidul ei fiind amplasată în anul 2005 o placă memorială.
Ca urmare a Decretului nr. 410 din anul 1959, mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale C.A.P.-ului.
Redeschiderea mănăstirii
În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obște de călugărițe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obște de călugări. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mănăstiresc începuse să se degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstirești, executându-se în același timp și importante lucrări de restaurare, consolidare și protecție la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum și la alte clădiri ale complexului monahal.
În perioada păstoririi mitropolitului Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica "Nașterea Maicii Domnului" (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, au fost realizate în anii 1990-1992 lucrări de reparații a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului": au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn de stejar, iar lăcașul de cult a fost pictat pentru prima dată după 200 de ani de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului.
Pe peretele interior al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" a fost pictată următoarea inscripție:
"PISANIE
„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și săvîrșirea Sf. Duh, s-a zidit această sf. biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în anul 1793 de către paharnicul Iordache Panaite și familia sa. Biserica nu a fost pictată niciodată".
Sculptura și pictura din catapeteasmă sînt originale și au fost executate de maiștri anonimi. În decursul timpului n-a fost restaurată. În anul 1990 s-a pictat în tehnica tempera grasă de către pictorul Gavrilean Nicolae din Gura Humorului.
Pe peretele dinspre sud în exterior s-au repictat scene din Judecata de Apoi în tehnica fresco. Atît pictura cît și celelalte restaurări din această biserică s-au început cu binecuvîntarea Prea F. Părinte Patriarh Teoctist și s-au terminat sub păstorirea Înalt P. Sf. Arhiepiscop Dr. Daniel mitropolit al Moldovei și Bucovinei, cu osîrdia soborului Sf. Mănăstiri Vorona și a credincioșilor în timpul stăreției maicii stavroforă Teofana Scîntei”".
Printre obiectele de patrimoniu ale mănăstirii se află o colecție de icoane vechi, cărți de cult și obiecte bisericești, precum și patrimoniul de carte veche al județului Botoșani (peste 6.000 de exemplare).
În prezent, în Mănăstirea Vorona viețuiesc 54 de maici. Printre stareții care au condus acest așezământ monahal au fost Rafail (1820-1853), Iosif Vasiliu (1853-1876), Nifon Ioniță, iar de la redeschiderea mănăstirii cu obște de maici stareță a fost maica stavroforă Teofana Scântei (din 1968).