04. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
burniţa care mângâie oraşul (cybersonet CDXVII)
se lasă-o burniță subțire peste sate
atinge case frunți și-un drum ce se înclină
ca o respirație ce-nvăluie blajină
lumina obosită-a orelor lăsate
în aer plutește-un dor tăcut ce poate
să-nmoaie gânduri vechi în liniștea senină
și-apoi să le redea cu forma lor puțină
sculptată-n abur fin în umbre delicate
burnița curge lent pe umerii de seară
și-n după-amiaza asta moale mai târzie
lăsând o urmă caldă-n piele ca o vioară
ce-nchide-n oraș un vis ce vrea să ceară
sub pleoapa-aceea fină norul ce-mbie
un pas mai lent spre blândul timp ce coboară
*(rima: abba baab cdc cdc)*
©Ioan Muntean, 2025

Comentarii