Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Sala Fundației Dalles din BUCUREȘTI.
Sala Fundației Dalles este o sală de expoziții din București, situată pe bulevardul Nicolae Bălcescu, la numărul 18, în apropierea Pieței Universității. La data 16 mai 1918, cu puţin timp înainte de moarte, Elena Dalles, ultima moştenitoare a familiei Dalles, una dintre marile familii de greci, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, lasă prin testament o donației către Academia Română, pentru a se înființa "Fundația Ioan I. Dalles", ca lăcaș de cultură în memoria ultimului său fiu. În anul 1930, Academia Română iniţiază un concurs public de proiecte pentru realizarea clădirii Fundaţiei Dalles, pe terenul şi în baza unei donaţii provenite de la familia Dalles. Concursul este câştigat de proiectul de arhitectură al profesorului arhitect Horia Teodoru. Horia Teodoru este un arhitect român, cu studii la Ecole des Beaux-Arts din Paris, până în anul 1925, alături de alţi arhitecţi români ai timpului. La întoarcerea în ţară, după studiile urmate la una dintre cele mai conservatoare şcoli de arhitectură, se alătură mişcării care căuta să creeze o nouă arhitectură în România. Toţi membrii acestei mişcări, deşi cu studii clasice, rejectează academismul francez în arhitectură şi preiau principiile fundamentale ale modernismului. Imobilele ridicate de membrii mişcării moderniste în Bucureştii anilor 1930 demonstrează înţelegerea principiilor arhitecturii clasice – armonie, ritm, proporţii echilibrate – indiferent de interprÎn proiectul imobilului Fundaţiei Dalles, Horia Teodoru îi are drept colaboratori pentru capitolul de rezistenţă – beton armat – pe inginerii Aurel Beleş şi Dumitru Marcu. Construcţia este executată de antrepriza Emil Prager din cărămidă şi beton armat. Acoperişurile sălilor mari sunt realizate din ferme metalice, prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă, ce permit iluminatul natural al sălilor de expoziţie prin plafon. Clădirea dată în folosinţă în anul 1932 are finisaje speciale din piatră şi marmură, cu tâmplărie metalică. Inaugurarea s-a făcut prin prezentarea expoziției de artă fină - george Oprescu și Jean Alexandru Steriadi. Astfel s-a construit o clădire frumoasă, cu săli speciale pentru expoziţii de pictură, sculptură, arhitectură, ţesături şi cusături naţionale etc., pentru examene, audiţii muzicale şi pentru cursurile Universităţii Populare din Bucureşti. Imobilul Fundaţiei Dalles cuprinde săli largi de expoziţie şi o sală de concerte cu anexe şi servicii, deasupra unui subsol larg. Ea constituie un model de construcţie funcţională, dimensionată arhitectonic just şi echilibrat, pentru a satisface scopurile multiple ale unei afluenţe mari de public. Sala de concerte şi conferinţe constituită pe un plan trapezoidal cu tavanul în suprafaţă curbă dispune de un balcon cu vizibilitate bună şi acustică de nivel superior. Faţada concav-modernistă reaminteşte linia monumentalismului neoclasic de tip fascist. În anii de după cel de-al doilea război mondial, printre prefacerile semnificative ale Bucureştilor se pot evidenţia cele legate de continuarea desenării imaginii marilor bulevarde, proiectate în anii 1930, inclusiv prin înlocuirea imobilelor puternic avariate după bombardamentele din 1944. Imaginea arterei majore nord-sud – bulevardului I.C. Brătianu, denumit Nicolae Bălcescu/General Magheru în anii puterii populare, în armonie cu piaţa şi bulevardul 1848 – este caracterizată de un amestec de imobile moderniste având peste 5 nivele şi imobile patriarhale de înălţime mică. Decizia principală a noilor cârmuitori este aceea de a completa această imagine prin imobile înalte, adecvate spiritului vremii, destinate în principal locuinţelor. Până spre sfărşitul anilor 1960 această decizie duce la completarea tuturor fronturilor şi pieţelor importante din centrul Bucureştilor. Ca urmare a proiectului realizat în anul 1959, imobilul Fundaţiei Dalles este parţial înghiţit de o plombă a frontului construit, având la sud calcanul imobilului Creditul Minier, de la care preia alinierea şi înălţimea cornişei. Edificiul fundației este astfel dosit cu totul de masivul bloc Dalles construit în proxima vecinătate.
-->
Răspunsuri
ora 10.44 - 5 raspunsuri
Turnul Olarilor din Sibiu
Turnul Olarilor din Sibiu
Turnul Olarilor din Sibiu (în germană Töpferturm)
Str Cetăţii
A fost construit în sec. XV din piatră şi consolidat un secol mai târziu.
De plan dreptunghiular, cu o retragere a corpului paralelipipedic al turnului, de la cel de al doilea nivel, unde pe fiecare latură sunt practicate câte două deschideri înguste de forma unor metereze.
Partea superioară, ieşită în afară, se sprijină pe o înşiruire de console cu guri de aruncare. De jur împrejur sunt amplasate câte cinci lăcaşuri de tragere pentru archebuze. Sub streaşina: metereze în formă de trepte. Acoperiş piramidal în patru ape executat cu învelitoare din olane.
Turnul este considerat de mulţi cercetători că fiind de provenienţa mai recentă, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
Înălţimea: 19.60m.
„Turnul Olarilor din Sibiu (în germană Töpferturm) este un turn construit în secolul al XV-lea de breasla săsească a olarilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în germană Harteneckgasse), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor.
Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Olarilor_din_Sibiu
Turnul Olarilor, Sibiu.