Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Cazinoul din stațiunea Vatra Dornei - SUCEAVA.
Cazinoul din municipiul-stațiune Vatra Dornei, județul Suceava este o clădire cu statut de monument istoric, construită în perioada anilor 1896-1898 , ce este situată pe Strada Republicii, nr. 5, între Parc și râul Dorna. Clădirea, numită și Cazinoul Băilor sau Pavilionul Central al Băilor, a îndeplinit de-a lungul timpului mai multe funcțiuni: sală de jocuri de noroc, sală de concerte și spectacole, precum și club muncitoresc. Cazinoul este în prezent,în paragina. Aprobarea pentru construirea unui cazinou la Vatra Dornei a fost acordată în urma intervenției primarului Vasile Deac (1875-1902) la împăratul Franz Joseph al Austriei. În timpul audienței, primarul l-a convins pe monarh de necesitatea construirii unui cazino pentru turiștii veniți la băi. Terenul pe care s-a construit clădirea se afla în proprietate comunală și era acoperit de păduri, care au fost defrișate. O parte din banii pentru construcția cazinoului au fost strânși prin chetă publică, la care a contribuit însuși împăratul Franz Joseph, iar o altă parte au fost împrumutați printr-o bancă vieneză. Proiectul a fost realizat de către arhitectul vienez Peter Paul Brang, iar lucrările au început în anul 1896 și s-au încheiat în 1898. Clădirea cazinoului a fost inaugurată în mod oficial la 10 iulie 1899. Cazinoul a fost construit în stil eclectic, cu unele note ale Renașterii germane. Din punct de vedere arhitectonic, ea seamănă cu Cazinoul din Baden. În interior se aflau trei policandre de cristal de Murano, la început cu lumânări, apoi cu becuri. În cazinou se afla o sală de teatru, o bibliotecă, un restaurant, o cofetărie, spații de utilitate publică. Printre cei care au trecut pragul cazinoului din Vatra Dornei au fost împăratul Franz Joseph, arhiducele Franz Ferdinand, dar și personalități românești precum Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Corneliu Zelea Codreanu, A.C.Cuza, Ion Antonescu, Emil Bodnăraș, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica. După Unirea Bucovinei cu România (1918), terenul pe care se afla cazinoul a intrat în reconstituirea Fondului Bisericesc al Bucovinei, în contul reparațiilor de război pe care Austria a fost nevoită să le plătească României. Începând din anul 1936 au fost realizate o serie de lucrări de modificare funcțională a clădirii. Astfel, scena din sala de reprezentații a cazinoului a fost modificată, iar în spatele cazinoului s-a amenajat în 1937 o terasă cu vedere spre parcul balnear. În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea cazinoului a fost folosită de armatele germane în scopuri militare. În dimineața zilei de 29 septembrie 1944, în timpul retragerii din Vatra Dornei a ultimelor unități militare, clădirea cazinoului și mai ales spațiile interioare au suferit distrugeri importante. Începând din primăvara anului 1945 au fost realizate o serie de lucrări de reparații și renovare. După instaurarea în România a regimului comunist, Cazinoul a fost naționalizat și transformat în club muncitoresc și centru al stațiunii balneare. În această clădire se țineau ședințe de partid sau întâlniri sindicale, dar și campionate naționale de șah. În prima parte a anului 1986, s-a început efectuarea unor lucrări ample de renovare a clădirii și de remodelare a perimetrului din vecinătate, strada dinspre râul Dorna fiind transformată în bulevard. După declarațiile lui Ioan Cornețchi, fost primar la Vatra Dornei (1986-1989), Ceaușescu a aprobat în 1987 refacerea cazinoului, documentația fiind avizată de guvern. Lucrările trebuiau finalizate în termen de trei ani. S-a refăcut structura de rezistență cu elevi și militari. Revoluția din decembrie 1989 a surprins șantierul în plină activitate. În trei luni s-au furat candelabre, marmura de Carrara, cristaluri, căzi de cupru. Lucrările nu au mai fost continuate din lipsă de fonduri și ca urmare a schimbării repetate a proprietarilor. După 1990, cazinoul a aparținut societății Dorna Turism SA, iar apoi, prin hotărâre de guvern, a fost transferat în administrarea Consiliului Local. Ministerul Culturii și Cultelor a alocat fonduri pentru reabilitarea clădirii, iar autoritățile locale au cheltuit sume imense pentru tablă și subzidire. În anul 1998, la inițiativa primarului Ioan Moraru, Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei a decis înființarea Fundației "Cazinoul Vatra Dornei" cu scopul de a găsi resurse financiare necesare restaurării și consolidării cazinoului dornean. În ianuarie 2003, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în calitate de administrator juridic al Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, a revendicat clădirea cazinoului. Cazinoul din Vatra Dornei, clădirea Secției de Boli Infecțioase și un alt imobil aflat la baza dealului Runc au fost retrocedate Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prin Hotărârea de Guvern nr. 437 din 14 octombrie 2004, elaborată în urma analizării cererii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. La momentul retrocedării, clădirea cazinoului era o ruină, iar preotul Mihai Valică, care slujea la Biserica "Sf. Treime" din Vatra Dornei, amenința autoritățile statului cu darea în judecată pentru faptul că a permis distrugerea clădirii.
Vizualizări: 3
-->
Răspunsuri
ora 11.27 - 2 raspunsuri
Izvorul Ferdinand, Parcul balnear Băile Govora, Vâlcea (1911)
Izvorul ”Ferdinand„ se găseşte în parcul balnear Băile Govora - jud. Vâlcea, pe malul drept al pârâului Hinţa, în zona cea mai bogată în ape minerale sulfuroase.
Băile Govora este a doua staţiune din Europa unde coexistă 2 tipuri de ape minerale: ape minerale iodate de zăcământ şi ape minerale sulfuroase de mică adâncime provenite prin mineralizare. Primele analize, sumare, ale apelor minerale le-a făcut chiar medicul Nicolae Popescu-Zorileanu în perioada 1888-1889.
În anul 1882, acestea au fost trimise chimistului Alfred Nicolaus Bernath de Lendway24, care era şeful laboratorului de chimie al armatei. Câţiva ani mai târziu, în 1886, chimistul Alfonso O. Saligny, profesor de chimie industrială, la Şcoala de Poduri Şosele şi Mine, face un nou set de analize complete ale acestor ape, analize care au certificat calităţile terapeutice ale acestora.
Un studiu mult mai amănunţit, al acestui izvor a fost făcut de dr. Fl. Sărăţeanu în 1914-1915, care arată pentru prima dată că fântâna ,,Regina Elisabeta” era formată din sorgintea Maria şi sorgintea Ferdinand. Prima amenajare a acestui izvor se poate vedea într-o carte poştală ilustrată, de la începutul secolului XX şi era constituită dintr-o cupolă hexagonală susţinută de 6 stâlpi de lemn, acoperită cu şindrilă.
După anul 1911 ”Societatea Govora-Călimăneşti” ridică o nouă construcţie menită să adăpostească izvorul denumit acum „Ferdinand”. Construcţia se menţine şi astăzi sub formă de edicul pe 4 bipode care susţin un acoperiş octogonal din ţiglă în solzi sprijinit de căpriori şi console care se încheie la vârf cu un ornament asemănător celor de la „Pavilionul de Băi”. În 1922 „Societatea Govora-Călimăneşti” a ridicat un pavilion arcuit pentru adăpostirea pacienţilor care fac cură cu apa izvorului. Şarpanta acestuia având un foişor la mijloc, acoperită cu ţiglă este susţinută de stâlpi de lemn grupaţi câte doi şi sculptaţi în stil popular românesc.
Pavilionul adăpostește un mic mobilier de grădină menit să asigure relaxarea şi odihna pacienţilor.
Iluminatul din zona izvoarelor, iniţial cu lămpi Kinsen, funcţionând cu petrol a fost înlocuit cu cel electric, cu lămpi susţinute de stâlpi din fontă în formă de lujer de floare.
Odată cu reabilitarea parcului balnear, în perioada 2010-2013, și zona izvorului ”Ferdinand” a fost supusă modernizării din punct de vedere al iluminatului, mobilierului urban și aleilor adiacente.