Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Hotelul Grand din CONSTANȚA.
Grand Hotel din municipiul Constanta este o clădire veche a orașului, astăzi câștigată în instanță de moștenitorii vechiului proprietar.Situat în centrul oraşului, la intersecţia bulevardelor Tomis cu Ferdinand, la 100 de metri de plaja Modern, hotelul Grand, unul dintre primele din municipiu, reprezintă un simbol al Constanţei. A fost primul hotel care a beneficiat de electricitate și încălzire centrală în orașul de la malul mării. În anul 1912, Stavro Dumitriu, un important om de afaceri, a cumpărat de la Primăria Constanța un teren de 1450 de metri patrati. Pe atunci, terenul se afla în plin câmp, la marginea orașului. Prețul terenului a fost de 98870,50 de lei. Prietenii omului de afaceri i-au spus acestuia că este nebun să cumpere un teren în acea zonă. Opt ani mai târziu, în anul 1920, se deschideau ușile hotelului care a devenit, în scurt timp, unul dintre reperele orașului Constanța. Clădirea a fost proiectată de arhitecul francez Edgar de Goue, iar construcția propriu zisă a durat cinci ani. Conform unei decizii a Primăriei Constanța hotelul a fost clasificat la catgoria a I-a. Prețurile de cazare în hotel în acele vremuri variau între 70 de lei pentru o cameră cu un pat așezată la o poziție dosnică și 120 de lei pentru o cameră cu două paturi așezată spre stradă sau spre mare. Dupa moartea lui Stavro Dumitriu, în anul 1940, afacerea a fost preluată de fiul acestuia, Dumitru St. Dumitriu. Hotelul, la parterul căruia se aflau un restaurant, o sală de lectură și mai multe spații comerciale închiriate, era unul dintre punctele de atracție ale orașului. Când fiul a preluat hotelul, a înființat, la parterul clădirii, reprezentanța Ford în Dobrogea. Preluarea puterii de către comuniști a încheiat relativ repede povestea frumoasă a hotelului Grand. Firea generoasă a lui Dumitriu i-a salvat, parțial, familia de arest, în anul 1950, atunci când un ofițer sovietic, căruia îi făcuse un serviciu, și-a arătat recunoștința și l-a anunțat că evacuarea va fi urmată de încarcerare. Atunci familia s-a refugiat în București, dar fiul lui Dumitriu, Stavro, a făcut totuși doi ani de închisoare, la Canal. După o luptă de cinci ani în justiţie, Alexandru Hânculov şi Vilma Dumitriu, urmașii proprietarului, au recăpătat proprietatea familiei, însă doar parţial, pentru a fi redeschisă publicului ca hotel sau pentru a i se da o altă utilitate (clinica medicala, spatiu de birouri, spital privat, scoala privata sau centru social). Imobilul, restaurat recent, este compus dintr-un numar de 36 de camere, fiecare având o suprafaţă de 22,22 mp şi o înălţime de 4 mp, dispuse pe două etaje, având o suprafață construită de circa 1300 de metri. Noii proprietari au scos imobilul la vânzare la un pret de pornire de 950000 de euro, care se estimează ca poate ajunge și la 1,2 milioane de euro.
-->
Răspunsuri
ora 15.31 - 1 raspuns
Domeniul Ion Ghica de la Ghergani - Răcari (Dâmboviţa) se află la o aruncătură de băţ de Bucureşti, la doar 40 de kilometri. Locul a fost introdus recent în circuitul turistic, fiind declarat monument istoric de importanţă naţională.
Moşia a aparţinut strămoşilor lui Ion Ghica încă din secolul al XVIII-lea, prin zestre şi prin cumpărare. A fost reşedinţa lui Ion Ghica, descendent al familiei care a dat Moldovei şi Ţării Româneşti o adevărată dinastie de domnitori.
Conacul de la Ghergani a fost reconstruit în două etape între 1869-1888, după schiţele şi viziunea lui Ion Ghica de arhitecţii Dimitrie Berindey (1831-1884) şi apoi de George Mandrea (1855-1916), potrivit domeniul-ghica.ro.
Cutremurul din noiembrie 1940 a afectat puternic clădirea prin prăbuşirea etajului ce nu a mai fost reconstruit. În perioada comunistă în fostul conac a funcţionat un spital, fără ca valoarea memorialistică şi istorică a edificiului şi a locului să fi preocupat forurile decizionale, în ciuda clasării ansamblului ca monument memorial în anul 1955.
Domeniul de la Ghergani este format dintr-un un parc natural, având o grădină în mijlocul căreia se află conacul. În prezent, conacul se află într-un amplu proces de restaurare.
Capela familiei Ion Ghica este o bijuterie arhitectonică reprezentativă a stilului neoromânesc, în faţa căreia se află mormintele familiei.
Sub biserică este cripta Ghiculeştilor, unde se află mormântul lui Ion şi cel al Elisei Ghica. Capela este opera celebrului arhitect Grigore Cerchez. Pe frontispiciu, stema familiei, încadrată de pisanie - „Acest sfânt templu s-a ridicat de Ion Ghica şi soţia sa, Alexandra, în anul domnului 1869” - şi de un citat din Evanghelia după Matei - „Veniţi toţi la mine, cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu voiu odihni pre voi”.
BISERICA DE LA GHERGANI
O dată cu refacerea conacului, Ion Ghica a decis și construirea unei biserici. Capela reprezenta în acea vreme o tendință a elitelor noastre boierești și politice de a păstra consemnată însemnătatea numelor lor de familie prin ridicarea de capele și necropole. Biserica de la Ghergani este legată de conac printr-o alee și dezvoltă o arhitectură ce combină identitatea națională cu spiritul eclectic european, la modă în acea perioadă. Un aspect inedit al zonei în care urmau să fie așezate osemintele lui Ion Ghica și ale soției sale, îl reprezintă dorința personalității de a cumpăra de la Constantinopol sarcofage sculptate, care se remarcau prin noblețea marmurei din care erau confecționate și prin liniile clasice cu ghirlande în partea superioară.