Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul comisiei europene a Dunării - GALAȚI, azi Biblioteca județeană V.A.Urechia.
Palatul Comisiei Europene a Dunării din municipiul Galați este un monument istoric și de arhitectură, situat pe Strada Mihai Bravu. Clădirea este acum sediul Bibliotecii Județene V. A. Urechia și este situată pe Strada Mihai Bravu, la nr.16. În urma Congresului de pace de la Paris (1856) Marile Puteri au decis constituirea Comisiei Europene a Dunării, la început cu o durată de doi ani, având ca scop reglementarea regimului navigației pe Dunăre. Comisia Europeană a luat ființă, stabilindu-și sediul la Galați. După expirarea primilor doi ani, existența Comisiei a fost prelungită din an în an până la 1865, apoi până la 1871, 1883, 1904 mergând până la anul desființării acesteia 1948. În anul 1893 membrii C.E.D. au hotărât să achiziționeze un teren în strada Mihai Bravu, numărul 6, pentru a ridica un palat, cu rol de hotel administrativ pentru membrii Comisiei. Astfel, consulul și delegatul Germaniei, Artur Rafauf, lucrând în calitate de membru în Comitetul Executiv al C.E.D., achiziționează de la numitul N.V. Theodoru cu suma de 28000 lei, la data de 22 martie 1893, terenul pe care se va construi viitorul palat. O sursă franceză din anul 1895 menționează că palatul C.E.D. este o construcție recent efectuată de către „Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice”, având ca președinte pe prințul D. Ghika. Se presupune că doi ingineri, C.F. Robesco și R. Effingham Grant, primul fiind membru al Societății menționate mai sus, și cel de al doilea director, au întocmit planurile după care s-a construit palatul și au supravegheat lucrările. În data de 29 aprilie 1896 are loc recepția definitivă a clădirii, în prezența inginerului șef al C.E.D., Carl Kuhl. În palatul C.E.D. funcționau Secretariatul General, se păstra arhiva, biblioteca și se țineau ședințele plenare. Palatul C.E.D. a fost bombardat în timpul primului război mondial (10 octombrie 1917) de către armatele aliate bulgaro-germane, incendiul generat ducând la completat distrugere a acestuia. Din el nu au mai rămas decât patru pereți exteriori și câțiva pereți interiori puternic avariați. Toate rămășițele formau un morman de dărâmături. Între 23 iunie 1922-mai 1923 a fost proiectat noul Palat C.E.D. De reconstrucția acestuia s-a ocupat Societatea Română de Întreprinderi din București, prin delegatul său la Galați, Teissier. Conform proiectului, Palatul Administrativ C.E.D. din Galați, strada Mihai Bravu, numărul 14, arăta astfel: o construcție cu două etaje, cu subsol și mansardă, solid construit din zidărie de cărămidă cu fundația de piatră. În zona centrală se află un hol pe mijloc, 9 camere unde sunt instalate birourile C.E.D. și două grupuri sanitare. Accesul la primul etaj se face printr-o scară de marmură. La primul etaj se află un hol central, o sală de conferințe, o sală de biliard, fumuar, 4 dormitoare, sală de baie, două grupuri sanitare și bucătărie, plus o terasă. Tâmplăria este bogată, podelele sunt din mozaic și, uneori, stejar. La etajul al doilea se aflau 4 camere. La 13 noiembrie 1923 avea loc recepția provizorie a Palatului C.E.D., în prezența lui M. Manea, arhitect, reprezentant al C.E.D. și M. Vincent, director al Societății Române de Întreprinderi din București. Comisia Europeană a Dunării a funcționat în acest spațiu până la desființarea sa, din 1948 sediul fiind apoi primit de Biblioteca „V.A. Urechia”, în anul 1968. Monumentul păstrează multe dintre elementele arhitecturale originale: frontonul în arc de cerc, bogat ornamentat, susţinut de două coloane înfăşurate în parâme, uşa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal, stucatura de pe pereţii interiori, coloanele aparente de la etajul I, ornamentate cu motive vegetale şi simboluri specifice: ancora, tridentul, cornul abundenţei, balustradele cu feronerie, scările de marmură, luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, mărginită de porţiuni colorate, împodobite cu frunze de laur, lambriurile din lemn din diferite esenţe, unele rare, cu feronerie din bronz. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei Europene a Dunării, iar pe aripa stângă, un lift, funcţional şi astăzi, folosit de către membrii comisiei pentru a transporta diferite obiecte de la subsolul clădirii la etajul al doilea. Proiectată în stil neoclasic, construcția dezvoltată pe subsol parţial, parter, două etaje și mansardă, a păstrat multe dintre elementele arhitecturale originale: ușa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal; stucatura de pe pereții interiori; coloanele aparente de la parter și etajul I, ornamentate cu motive vegetale și simboluri specifice – ancora, tridentul, cornul abundenței; pardoselile, scările în marmură și mozaic; balustradele cu ornamente în fier forjat; luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, cu cadru marginal colorat, împodobit cu frunze de laur; lambriurile din lemn de diferite esențe, unele rare; medalioane cu iniţialele CED; candelabrele și aplicele metalice. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei. Pe aripa stângă, există un lift pentru obiecte ce leagă subsolul de etajul al doilea, funcționabil și astăzi. La exterior, demarcaţia între parter şi etaj se face printr-un bandou profilat care are în partea inferioară o decoraţie vegetală. Frontonul în arc de cerc este bogat ornamentat, susținut de două coloane înfășurate în parâme. Ferestrele etajului sunt decorate în partea inferioară cu ghirlande de lauri. În faţa clădirii se află un spaţiu verde străjuit, la stradă, de un gard de fier forjat încastrat în beton, care a suferit unele modificări în timp. Fiind o clădire de patrimoniu supusă reglementărilor restrictive de reabilitare/modernizare, situl și-a păstrat arhitectura exterioară și interioară intacte, în urma diverselor lucrări de întreținere sau reabilitare.
-->
Răspunsuri
ora 11.35 - 1 raspuns
Tribunalul și Judecătoria Hunedoara
Tribunalul Hunedoara și Judecătoria Deva - Scurt istoric
Harta cărții funciare din 1873 arată că sub poalele Dealului Cetății se găsea vechea clădire Magna Curia, cu multe construcții gospodărești așezate în jurul ei și pe locul actualului parc.
O gradina mare înconjura acest castel pe locul unde se află astăzi Tribunalul Hunedoara, Arhivele Statului (fosta închisoare) și toate casele până către strada Gheorghe Lazăr.
Curtea și gradina castelului erau împrejmuite cu ziduri și intrarea se făcea printr-o poartă mare situată chiar în fața actualului Tribunal.
În fata porții se găsea un pod de lemn ce trecea peste Părăul Ciurgaului ce trecea pe aici coborând de pe actuala stradă Aurel Vlaicu.
Pe marginile părăului existau vreo 20 de case și mulți plopi și goruni.
În 1897 se pregăteşte terenul pentru construirea clădirii tribunalului, ocazie cu care se înlătură edificiul porţii exterioare a castelului, o clădire care încheia inelul dublu al zidurilor de incintă ce înconjura castelul propriu-zis.
Singurele detalii sunt cunoscute dintr-o fotografie publicată în 1913, dar anterioară demolării, în care poarta apare încoronată cu un fronton triunghiular, decorat cu o nişă în mijloc.
Dedesubt, în antablamentul susţinut de un arc semicircular, sprijinit la rândul său de pilaştri şi decorat cu un bolţar cu blazon, într-un cadru decorat 'cu palmete' se afla inscripţia: G(abriel) REX HVNG(ariae) D(almatiae) C(roatiae) PR(inceps) TR(ansilvaniae) ET SIC(ulorum) C(omes), urmată dedesubt de inscripţia AZ VR MEGEORIZZE AZ TE BEMENETELEDET ES KIMENETELEDET MOSTANTVL FOGVA MINDEORROKKE A(nno) D(omini) 1621.
Această poartă, înălţată deci la 1621, a fost decorată, împreună cu zidurile de incintă dinspre cetate şi dinspre biserică, cu creneluri 'italieneşti'.
Poarta avea două deschideri: una pietonală, încheiată cu un lintel şi înzidită, alta pentru căruţe, încheiată în arc semicircular decorat cu un scut.
Inscripţia citată de Teglas trebuie modificată în felul următor: AZ VR MEGEORIZZE AZ TE KIMENETELEDET MOSTANTVL FOGVA MINDEORROKKE A(nno) D(omini) 1621.
Frontonul foarte ascuţit al porţii a fost refăcut în sec. XVIII, deoarece s-a considerat că nişa pentru statuie nu avea ce căuta acolo.
Anul de construire a clădirii Tribunalului este 1897, constructorul fiind necunoscut.
Construcţia a fost realizată în stil baroc, pe care îl mai păstrează şi în prezent.
Imobilul a fost construit ca sediu de instanţă judecatorească, funcţionând cu această destinaţie până în anul 1963, când a intrat în folosinţa Comitetului Judeţean de Partid Hunedoara.
Începând cu luna mai 1990 clădirea a revenit în administarea Ministerului Justiției - Tribunalul Hunedoara.
În prezent în acest imobil funcţioneaza instanţele judecătoreşti: Tribunalul Hunedoara și Judecătoria Deva