Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica romano catolică din localitatea Vinga - ARAD.
Aşezată în câmpia de vest a ţării, în sudul judeţului Arad, localitatea Vinga a fost o aşezare favorizată în secolul al XVIII-lea, având titulatura de „oppidum”, cu drept de organizare a unor târguri anuale. În 1744 a dobândit o serie de privilegii şi a fost ridicată de Maria Tereza la rangul de oraş, care a primit numele de Theresiopolis. Inscripţia de pe sigiliul acestei localități era „Sigillum Civitatis Privilegiatae Theresiopollensis”. Localitatea Vinga fusese colonizată încă din timpul împăratului Carol al VI-lea cu bulgari de confesiune catolică emigraţi încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea din localitatea sud-dunăreană Ciprovţi, în urma înfrângerii unei răscoale împotriva turcilor. După 150 de ani colonia de bulgari de la Vinga număra aproape 5000 de suflete, iar biserica a devenit neîncăpătoare. Bulgarii aşezaţi la Vinga au dobândit o serie de privilegii de la Maria Tereza, sub a cărei ocrotire se aflau. Printre acestea se număra şi dreptul de a-şi construi o biserică şi o mănăstire. Treptat, aşezarea a devenit foarte prosperă, prima biserică a bulgarilor a fost ridicată încă la jumătatea secolului al XVIII-lea iar actuala biserică romano-catolică, cea mai impresionantă construcţie din Vinga, care este şi astăzi o mândrie a bulgarilor de aici, a fost ridicată în anul 1892. Muncitorii voluntari au prelucrat cărămida manual, aproximativ 3.000.000 bucăţi, arzând-o în cuptoarele aflate la marginea localităţii Vinga. Pentru ridicarea bisericii, au muncit zilnic 15-45 de meseriaşi, respectiv 50-150 de cetăţeni voluntari. Este una dintre cele mai frumoase biserici din această parte a României, aspectul ei monumental atrăgând numeroşi turişti. Declarată monument istoric în anul 1992, la un secol de la construire, a rămas astăzi cel mai important simbol al comunei arădene. După ce s-au adunat o parte din banii necesari, în 1883 s-a construit o cărămidărie care, în decurs de doi ani, a produs 1.920.000 bucăţi de cărămidă, necesare construcţiei bisericii. În anul 1886 a fost acceptat proiectul arhitectului timişorean Eduard Reiter, care propunea o biserică în stil neo-gotic. Biserica a fost ridictă de antreprenori din Budapesta, pe locul fostei mănăstiri franciscane, piatra de temelie fiind aşezată în 1890. Într-un cilindru de sticlă a fost pus document care consemna, pe scurt, istoria comunităţii bulgare colonizate la Vinga, iar acesta a fost aşezat într-o nişă, împreună cu zece monede. În data de 12 Iulie 1892 locuitorii din Vinga participă la ceremonia de sfinţire şi inaugurare a noii biserici, eveniment oficiat de episcopul Dessewffi Alexandru. Biserica are o lungime de 62 metri şi o lăţime de 32 de metri iar turnurile au 65 de metri înălţime, cu scări în formă de spirală. Pentru construcţia bisericii s-au folosit 3.000.000 de cărămizi şi granit din cariera de la Radna, care a fost fasonat de pietrarul arădean Szeleczky Józséf. Lucrările de dulgherie şi vitraliile bisericii au fost executate la Budapesta, iar plăcile acoperişului original au fost aduse din Slovacia. Celebra firmă timişoreană Novotny a a turnat cele cinci clopote ale bisericii, iar câte două orologii, confecţionate de timişoreanul Müller Benedek, au fost aşezate în cele două turnuri ale bisericii. Aceasta a fost pavată în interior cu plăci de marmură, interiorul fiind zugrăvit de Kolba Józséf. Clădirea bisericii are forma unei cruci duble. Interiorul templului este dotat cu nouă altare (“Sfânta Treime” fiind altarul principal, iar celelalte altare: “Sfintele Cruci”, “Sfântul Iosif”, “Maica Domnului”, “Sfântul Petru”, “Sfântul Anton”, “Sfântul Mihai”, “Inima lui Isus”, “Maica Îndurerată”), decorate cu 43 de statui din lemn. Toate aceste statui au fost executate de sculptorul tirolez Rungaldier Iosif şi echipa sa. Biserica are nouă altare, cel principal reprezentând Sfânta Treime. Cele două statui care străjuiesc altarul mare – Sfântul Ştefan, regele care i-a creştinat pe maghiari, şi Sfântul Gerard, primul episcop catolic la Cenad – simbolizează începuturile acestei confesiuni în Banat. Tot aici se află statuia Sfântului Vendelin, ocrotitorul animalelor domestice, şi a Sfântului Florian, protectorul pompierilor. Aceştia din urmă au câte o statuie şi pe faţada bisericii, acestea fiind aşezate în nişe protejate de sticlă. Baptiseriul, din marmură cenuşie, a fost dăruit de episcopul Dessewffy Sándor, candela veşnică a fost adusă de la Budapesta, iar orga, cu 32 de registre şi 1.800 de tuburi, a fost adusă din Bavaria, în 1914, de renumiţii fraţi Wegenstein. Turnurile au fost refăcute în 1929, după ce partea superioară a celui din stânga fusese dărâmat de o furtună puternică şi şi-a pierdut cele două orologii, ele fiind acum mai scunde cu trei metri decât cele iniţiale. Biserica din Vinga are hramul “Sfânta Treime”, este de rit romano-catolic, fiind realizată în stil neogotic. Pe bolta bisericii sunt inscripţionate următoarele cuvinte în latină: „ Ad Moream Dei Gloriam” adică „Întru Preamărirea Lui Dumnezeu”. În perioada marelui război (1914-1919) patru dintre clopote au fost cedate în interes militar. Până în anul 1976 a avut un singur clopot de 330 de kilograme. Mai târziu s-au adăugat alte 2 clopote mai mici. Ultimele reparaţii au fost efectuate între anii 1988-1989.
***
În secolul trecut, Vinga mai era cunoscută pentru faimoasa fabrică de bomboane şi ciocolată care purta numele localităţii. Încă din 1885 exista aici un atelier de zaharicale, cumpărat înainte de primul război mondial de familia Draskovits. Aceasta a întemeiat aici una din cele mai vestite fabrici din Europa. Fabrica s-a dezvoltat datorită strădaniilor Catharinei Wick, soţia lui Teodor Draskovits, care a dotat fabrica cu utilaje şi i-a asigurat o întinsă piaţă de desfacere pe întreg cuprinsul ţării. Materia primă era procurată, de asemenea, din diferite localităţi, ba chiar din Austria sau Italia, s-au folosit noi reţete şi ambalaje iar dulciurile de la Vinga au devenit un produs de export foarte căutat nu numai în Europa ci şi dincolo de ocean şi în îndepărtata Asie. Celebrele cutii cu bomboane de ciocolată umplute cu cremă de vanilie şi împachetate în staniol au purtat numele „Vinga”, în semn de preţuire pentru comuna care a adus prosperitate fabricii. Era pe vremea când trenurile accelerate sau rapide opreau la Vinga, pentru a oferi călătorilor posibilitatea de a cumpăra renumita ciocolată şi de a admira biserica romano-catolică. Chiar şi Casa Regală se aproviziona cu delicatesele fabricii. Printre numeroasele scrisori de apreciere sosite pe adresa acesteia s-a numărat şi una din anul 1937, semnată de viitorul Rege Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia, şi de toţi colegii săi de clasă. Fabrica de bomboane din Vinga a fost naţionalizată în 1948, proprietarii acesteia au fost alungaţi doar cu o valiză dar reţetele vestitelor bomboane au rămas secrete şi n-au ajuns pe mâinile comuniştilor. Dreptul de a folosi denumirea „Vinga” a fost dobândit, pentru o vreme, de alte fabrici de ciocolată, printre care şi „Kandia” din Timişoara, dar, cu timpul, bomboanele, cu reţete tot mai diferite de cele originale, au dispărut de pe piaţă.
Vizualizări: 1
-->
Răspunsuri
ora 11.08 - 1 raspuns
Biserica Romano-Catolică Neprihănita Zămislire, Salonta, Bihor
Cu toate că era o parohie străveche nu apare nici în Codexul de la Viena, nici în zeciuială papală, decât în 1552 când parohul ar fi trebuit să plătească 3 forinți pentru conciliul de la Trindent, dar nu a plătit. Suma arată că era o parohie destul de mare.
Conform documentelor din arhivă episcopală, localnici au rămas pe loc și în timpul luptelor cu turcii și au rămas credincioși catolicismului în ciuda voinței voievozilor de Ardeal. Satul a rămas catolic chiar și atunci când satele din jur au trecut în corpore la calvinism. Din această cauza scriitorul Fodor Ferenc i-a dedicat o carte cu titlul „Az el nem sodort falu” (Satul car n-a fost luat de val).
În secolul al XVII-lea pe locul actualei biserici înca se află ce veche. Era o biserica zidită din piatră cioplită, dar așa de mică încât după "Visitatio canonică" din 1776 nu încapeau nici jumătate din enoriași.
Pe locul acstei biserici s-a construit biserica modernă ce danuie și azi. Piatră de temelie a fost pusă de episcopul conte Kollonitz László la 25 iunie 1784. Stema lui se află și acum deasupra intrării în biserica. Sfințirea însa a fost făcută deja de noul episcop Kalatay Ferenc, deoarece cel anterior a murit pe 21 august 187,
În 1880 cu acordul episcopului Lipovniczky István biserica a fost renovată atât în interior cât și în exterior. Este o biserica românica frumoasă, elegantă, care se mândreste cu proporțiile turnului.
Și altarul principal a fost executat pe vremea episcopului Kalatay Ferenc. Este din lemn sulptat cu coloane. În centru se află statuia Sf. Maria, iar deasupra o monograma a Mariei de dimensiuni foarte mari.
Altarul lateral a fost executat în 1810 tot din lemn și este închinat lui Sf. Ștefan Rege.
A suferit mai multe renovări, în 1959, în 1961 exteriorul, în 1985 din nou exteriorul și în 1993 interiorul.
La ronovarile din 1993 echipa de restauratori condusă de Sipos Tibor a readus la suprafață vechile picturi din 1959.
Ultitmele ronvari au fost realizate pe vremea parohilor Sövér István și Mahajduda János.
...