Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Mănăstirea Snagov, jud. ILFOV
Mănăstirea Snagov este un important monument istoric și de artă feudală din Țara Românească, care se găsește pe insula situată în partea de nord a lacului Snagov, din apropierea localității Snagov, județul Ilfov. Mănăstirea este probabil una dintre ctitioriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în anul 1408. A fost refăcută de mai multe ori de alți domnitori (Vlad Țepeș și Mircea Ciobanul). Biserica cea mare a mănăstirii are trei hramuri, după cum urmează: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Sfântul voievod Neagoe Basarab – ctitorul actulaie biserici (26 septembrie) și Sfântul Antim Ivireanu - starețul mănăstirii (27 septembrie). Potrivit descoperiilor arheologice din anul 1933, care fac dovada unei locuiri vechi și neîntrerupte pe această insulă, Mănăstirea Snagov a fost ridicată pe locul unei străvechi așezări dacice. Cea mai veche atestare a mănăstirii apare în anul 1408, într-un hrisov al domnitorului Mircea cel Batran. În jurul așezământului monahal de pe insula Snagov, în jurul anului 1485, domnitorul Vlad Țepes dispune construirea unui zid de apărare, a unui pod, a unei închisori pentru trădători și tâlhari și a unui tunel pe sub apă. Inițial ansamblul monahal din insulă, ridicat din cărămidă, era înconjurat de ziduri puternice pentru apărare, străjuite de un turn înalt de observare și pază, care servea, în același timp, și pe post de clopotniță. Din vechile clădiri, astăzi se mai păstrează numai biserica cea mare, clopotnița, o fântână și o serie de ruine, ale chiliilor și ale închisorii. Mănăstirea Snagov a servit, pentru o perioadă, ca închisoare de stat pentru boieri. Fiind înconjurată de ape și păduri dese și întunecoase, insula făcea evadările dificile și foarte rare. De asemenea, mănăstirea era înconjurată cu ziduri puternice, vegheate de un turn care servea drept clopotniță. Biserica actuală a fost construita din caramidă, în stil bizantin, de către domnitorul Neagoe Basarab, între anii 1517-1521. Biserica este construită în stil bizantin având elemente decorative în stil românesc. Exteriorul este păstrat în cărămidă aparentă se observă formele cărămizilor și măiestria artistică a acestui monument. Biserica are balcon, navă și altar. Balconul este susținut de 16 stâlpi de diverse forme geometrice, foarte frumos ornate cu cărămidă aparentă. Se pot vedea la exteriorul pronaosului. Biserica are patru turle poligonale, acoperite cu țiglă, ca și restul acoperișului bisericii. Interiorul bisericii a fost îmbrăcat în frescă, în anul 1563, de către zugravul Dobromir cel Tânăr, prin grija domnitorului Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul și al doamnei Gheajna. În interiorul bisericii se pot distinge fresce din secolul al XV-lea, precum și portretele unor personalitati de seama ale vremii: Sfântul Neagoe Basarab cu fiul sau, Teodosie, si Mircea Ciobanul, cu familia. Deși, de-a lungul vremii, frescele din Mănăstirea Snagov au suferit numeroase transformări și restaurări, acestea reprezintă încă cel mai mare ansamblu mural care se păstrează într-o biserică din țara noastră. Mănăstirea Snagov a fost iubită de Sfântul Antim Ivireanu (1650-1716), devenit mai târziu mitropolit al Țării Românești. În tipografia de la Mănăstirea Snagov, înființată chiar de Sfântul Antim, s-au tipărit cărți bisericești în limbile greacă, slavonă și arabă, care au dus faima meșterilor de la Snagov până în Grecia, Asia Mică și Egipt. În această tipografie cărturarul Antim Ivireanul a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost "Orânduiala slujbei lui Constantin și Elena". În anul 1835, în mănăstirea de pe insula Snagov s-a înființat o școală de reeducare pentru tineret, iar după revoluția din 1848, aici au fost închiși în jur de cincizeci de „pașoptiști”. După secularizarea averilor mănăstirești, în anul 1864, călugării de la Mănăstirea Snagov au părăsit insula, chiliile fiind dărâmate, iar biserica părăginita. Biserica cea mare și clopotnița au fost restaurate în anul 1904, iar mai apoi și în anul 1941, dupa cutremurul din 1940. O amplă serie de lucrări de reparație și restaurare a fost desfășurată între anii 1966 - 1967, în vremea patriarhului Justinian. Cutremurele din anii 1977 și 1986 au afectat mult biserica, astfel fiind nevoie de noi lucrări de restaurare, terminate abia in anul 1995. Istoricii nu s-au pus de acord încă, unii afirmând că aici este înmormântat domnitorul Vlad Țepeș, iar alții neconfirmând. Dintre numeroasele obiecte de cult și de artă feudală, păstrate aici menționăm: ușa paraclisului, care datează de pe la jumatatea secolului al XV-lea; un panaghiar de argint aurit, din același secol, o anaforniță dăruită de Radu cel Mare; un chivot dăruit de Sfântul Varlaam; o cățuie oferită de Sfântul Antim Ivireanu. În vechime insula era legată de malul lacului printr-un pod lucrat din bâne de stejar. În anul 1821 însa, în urma Revolutiei, podul a fost incendiat de turci. Astazi, la Mănăstirea Snagov se poate ajunge pe o pasarelă din fier, care face legătura între mal și insulă.
-->
Răspunsuri
ora 10.56 - 1 raspuns
Palatul Roset-Roznovanu (Primăria Municipiului Iași)
Scurt istoric
Palatul Roset-Roznovanu este un monument de arhitectură, construit în deceniile 7 – 10 ale secolului XVIII-lea, în Iași.
Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași. Impresionantă prin somptuozitate și prin fastul interioarelor, a fost construită în deceniile 7 – 10 ale sec. XVIII-lea și restaurată între anii 1830 și 1833 de către cunoscutul arhitect Gustav Freywald, cel care a proiectat și Catedrala Mitropolitană din Iași.
În ansamblu, ca arhitectură dar și prin frescele interioare și statuile ce împodobeau în 1830 exteriorul, palatul aparține stilului neoclasic, cu elemente ornamentale electico-baroce.
Până în 1891 când este vândută statului, clădirea este reședință a familiei Rosetti – Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din arena politică moldavă a urbei. Fiind una din cele mai importante case ale Iașului în epocă, a găzduit numeroase personalități și a fost martora unor evenimente istorice semnificative.
La sfârșitul sec.XVIII (1788), se stabilește la Palat, generalul rus Romanov și mai apoi, întreaga diplomație rusă, aflată aici în perioada Regulamentului Organic (1829 – 1831).
De altfel, în 1866, familia Roznovanu, susținută de forțe politice din Rusia, încearcă organizarea unui complot ce urmărea urcarea în scaunul Moldovei, a lui Nunuța Roznovanu, dar planul se soldează cu un eșec.
Figuri marcante se perindă prin saloanele Palatului în deceniile 7-8 ale sec.XIX: M.S. Carol I, Natalia Kescu (care va deveni Regina Serbiei în 1882), celebra Hariclea Darclée etc.
Între anii 1892 – 1892, Palatul Roznovanu va fi folosit ca reședință temporară a familiei regale, o parte din spațiu fiind alocat autorităților locale. Clădirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales în Primul Război Mondial, între 1916 – 1918, când a găzduit sediile ministerelor conducerii politice refugiate de la București.
În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului, își avea biroul M.S. Regele Ferdinand I, iar în actuala Sală de ședințe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918, Consiliul de Război al României.
În deceniile 2-4 ale secolului XX, Palatul cunoaște din nou strălucirea vieții mondene de altădată, pentru ca, din 1944 să devină sediul Comitetului Orășenesc de Partid și din 1970 sediul Primăriei Iași.
După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii.