19 Mai - Concursul "SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA"

[Victor Bivolu]

Ce monument e in poza de mai jos?

Ieri am prezentat clădirea fostei Școli comerciale superioare din BACĂU.

Clădirea în care a functionat, in secolul trecut, Scoala Comerciala Superioara din municipiul Bacău este scoasa la vânzare de proprietarul imobilului – Camera de Comert si Industrie. Edificiul, având statut de monument istoric, este un impunător obiectiv ce beneficiază de o amplasare ultracentrală, fiind situat în Strada Cuza Vodă, la nr.1, vizavi de Colegiul Ferdinand I, in apropierea noii cladiri a Tribunalului Bacau. Imobilul structurat pe subsol, parter, etaj si mansardă, dispune de o suprafata desfasurata de 1012 metri pătrați și teren, cu o suprafata de 1556 metri pătrați. Cladirea a fost câstigata in instanta de Camera de Comert. Procesul este finalizat cam de vreo doi ani, dar a mai durat ceva timp cu intabularea si restul documentelor. Proprietarul cladirii a facut deja anuntul de vânzare, cerând un pret de 450000 euro. Initial, in aceasta cladire a functionat Scoala Comerciala Superioara Bacau, edificiul fiind apoi confiscat de regimul comunist instalat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pâna prin anul 2013, aici a functionat Sistemul de Gospodarire a Apelor – SGA – Bacau din cadrul Administratiei Bazinale de Apa (ABA) Siret – Bacau (fosta Directie a Apelor), când institutia s-a mutat in noul sediu, amplasat in imediata vecinatate a cladirii monument istoric. Tot aici, si-au mai avut sediul serviciul de prevedere a vremii din cadrul INMH Bucuresti, Statia de Hidrologie, precum si Statia seismologica din cadrul Institutului de Fizica a Pamântului. Interesant de mentionat ca imobilul poarta inca la vedere semnatura celebrului arhitect L. Vulcanescu. Dintr-o monografie editata de Camera de Comert Bacau aflam ca Scoala Comerciala Superioara din Bacau a aparut dupa infiintarea Scolii Comerciale Elementare (1921), din „necesitatea continuarii studiilor pentru cei care absolveau cursurile scolii elementare, situatia economica a regiunii si nevoia de cadre pregatite pentru activitatile de comert si industrie”. Din 1926 si pâna în 1930, cele doua institutii de invatamânt au functionat in acelasi loc, insa, în mod distinct una de alta. Cert este ca, aici, copiii comerciantilor si ai satenilor gaseau „îndrumarea necesara pentru a se putea îndrepta spre comert, întrucât s-a vazut, din aratarea numarului stabilimentelor comerciale si industriale, necesitatea de a avea contabili bine pregatiti”.

 

[Victor Bivolu]

ora 11.12 - 5 raspunsuri

[Matei Ioaniţiu]

Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”, Oradea -- 1894-1896

[Georgeta Șalgău]

Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea

[Ioan Muntean]

Scurt istoric al C.N. „Emanuil Gojdu”, Oradea 

            Instituția școlară de pe malul Crișului Repede din Oradea a străbătut, în cursul existenței sale cinci perioade distincte:

1. Prima perioadă începe cu momentul înființării sale, ca urmare a hotărârii Consiliului Local Oradea, care în ședința din data de 30 octombrie 1894 e.n., a votat suma de bani în valoare de 558.000 coroane austro-ungare, necesară construirii edificiului, realizat în perioada anilor 1894-1896 e.n., sub îndrumarea arhitectului-șef Francisc Knapp. Astfel, și-a început activitatea în clădirea finalizată în primăvara anului lui 1896 e.n., Liceul Real de Stat, activitate desfășurată până în anul 1918 e.n.. Din punct de vedere arhitectural, clădirea școlii noastre, situată în prezent pe strada Spiru Haret nr. 3-5 din Oradea, se încadrează în stilul neoclasic și este una dintre clădirile de patrimoniu și de referință ale a Municipiului Oradea.
2. A II-a perioadă începe după Marea Unire, ca urmare a Hotărârii nr. 5742 a Consiliului Dirigent Român, de la Sibiu, prezidat de către Iuliu Maniu, când se înființează Liceul ,,Emanuil Gojdu” din Oradea. Această Hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al Regatului României, No. 45 din data de 14 iunie 1919 e.n. La 2 octombrie 1919 e.n. are loc primul Consiliu Profesoral, prezidat de domnul director prof. Ioan Pop, care a condus această instituție școlară până în anul 1925 e.n. În data de 5 octombrie 1919 e.n., se face inaugurarea solemnă a anului școlar, cu un efectiv de 4 clase, având un număr total de 176 elevi, dintre care peste 83% au provenit din mediul rural. Până în 1937 e.n., învățământul școlar gojdist a fost organizat în 8 clase de studiu.

            În perioada anilor 1925-1938 e.n., Liceul „Emanuil. Gojdu” l-a avut ca director pe Teodor Neș, profesor remarcabil, autor de manuale școlare și cărți de specialitate.

            Sub conducerea prof. Augustin Cosma, la 1 decembrie 1937 e.n., a apărut primul număr al revistei „Țara visurilor noastre”, care reprezintă oglinda spiritului de solidaritate gojdist, până în prezent.

            Este demn de reținut tot în această perioadă, că prima revistă școlară românească din Oradea, de tip confesional, a fost revista intitulată „Sf. Gheorghe” aparținând Liceului „Emanuil Gojdu” și în care, după aprecierea prof. Cornel Moga, elevii: „vor scrie multe chestiuni de ordin moral-național, cultural, istoric, geografic”.

            Elevii gojdiști coordonați de dascălii lor au constituit: „Societatea de lectură franceză a elevilor” și „Reuniunea de matematică”, în perioada interbelică.

3. A III-a perioadă, se leagă de cea a Dictatului de la Viena, fiind cuprinsă între 1940-1944 e.n., când Oradea a trecut sub ocupația regimului condus de către Miklos Horthy, Regentul Ungariei și aliatul Germaniei naziste.În această perioadă, Liceul „Emanuil Gojdu” a devenit secție română a Liceului Maghiar, iar efectivul de elevi și de profesori români a fost foarte redus.
4. A IV-a perioadă se leagă de reînființarea liceului românesc la 5 decembrie 1944 e.n., sub denumirea de „Liceul român de stat”, avându-l ca director pe domnul Mauriciu Catană. În această perioadă profesorul Emil I. Roșescu începând cu anul 1966 e.n., a pus bazele expoziției: „Cartea de aur ilustrată a Liceului Emanuil Gojdu”, ce a devenit un autentic muzeu care ilustrează valorile, inițiativele și contribuțiile absolvenților gojdiști, la patrimoniul cultural-științific românesc.

            Prin Decretul dat la 6 februarie 1970 e.n., de către Consiliul de Stat al R.S. România, se reatribuie școlii noastre denumirea de Liceul ,,Emanuil Gojdu” din Oradea.

În perioada 1982-1989 e.n., liceul nostru a fost patronat de Universitatea „Babeș-Bólyai” din Cluj-Napoca. Dintre directorii școlii din această perioadă se remarcă: profesorii Antim Dringa, Iosif Suciu și Ioan Șuteu

            .

5. Din decembrie 1989 și până în prezent adică în a V-a perioadă distinctă din istoria instituției școlare, evenimentele de referință sunt legate de:

• amenajarea de cabinete metodice pe specialități, un loc de seamă ocupându-l cabinetele de informatică, de limbi străine, fizică, chimie, istorie, cât și sala de sport etc;
• rezultatele deosebite obținute de elevii gojdiști la olimpiadele naționale de informatică, matematică, chimie, fizică, limbi străine, istorie, științe sociale;
• succesele elevilor gojdiști: Mureșan Adrian, Chereji Răzvan, Panea Casandra, Mance Felix, Moga Ioana, Mercea Dan, Lazăr Vlad, Bădulescu Andrei și nu numai, la olimpiadele internaționale unde au obținut în total: două medalii de aur, 8 de argint, 5 de bronz și o mențiune.

            Din anul școlar 1999-2000 e.n., denumirea liceului este schimbată în Colegiul Național „Emanuil Gojdu”.

 

...

[Marin Anghelescu]

Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea

Clădirea liceului fost ridicată pe malul Crișului Repede în anul 1896, după planurile arhitectului Ferenc Knapp. În clădire a funcționat Școala Reală Superioară de Stat.

[Ivan Watson]

 Colegiul Național “Emanuil Gojdu”  - Oradea, 1894

 

 

[Victor Bivolu]