Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Primăriei - IAȘI
Palatul Roznovanu, denumiri alternative Palatul Rosetti-Roznovanu, Palatul Ferdinand, Palatul Regal, Palatul Corpului 4 Armată, denumire actuală Primăria municipiului Iași, este un monument de cultură și emblemă arhitectonică a municipiului Iași, situat pe vechea Uliță Mare a orașului, azi Strada Ștefan cel Mare, nr.11, deschisă doar traficului pietonal. Terenul care este astăzi ocupat de impunătorul Palat Roznovanu a avut o serie de proprietari, toți făcând parte din familii boierești de renume în Moldova. Printre proprietari se numără Simeon Moghilă Vodă, care îl dăruiește lui Pană Visternicul, în jurul anului 1620. Gheorghe Hatmanul, fratele domnitorului Vasile Lupu, următorul deținător al terenului, alege să contruiască o pivniță și case de piatră. Este înapoiat, mai apoi, urmașilor lui Pană de noul domnitor, ca mai apoi să fie cumpărat de Miron Costin, „vornicul țării de Jos”. Următorul care intră în posesia terenului este visternicul Ursache, care, împreună cu alți boieri moldoveni, erau înfricoșați de luptele continue dintre turci, nemți și ruși, alegând să părăsească țara, condamnând astfel palatul de atunci la o soartă nefastă: clădirea a fost „risipită din temelii”. Impresionantă prin somptuozitate și prin fastul interioarelor, clădirea a fost construită în deceniile 7 - 10 ale secolului al XVIII-lea și restaurată între anii 1830 - 1833 de către cunoscutul arhitect Gustav Freywald, cel care a proiectat și Catedrala Mitropolitană din Iași. În ansamblu, ca arhitectură dar și prin frescele interioare și statuile ce împodobeau în 1830 exteriorul, palatul aparține stilului neoclasic, cu elemente ornamentale eclectico-baroce. Până în 1891 când este vândută statului, clădirea este reședință a familiei Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din arena politică moldavă a urbei. Fiind una din cele mai importante case ale Iașului în epocă, edificiul a găzduit numeroase personalități și a fost martora unor evenimente istorice semnificative. În anul 1788), se stabilește la Palat, generalul rus Romanov și mai apoi, întreaga diplomație rusă, aflată aici în perioada Regulamentului Organic (1829 - 1831). De altfel, în anul 1866, familia Roznovanu, susținută de forțe politice din Rusia, încearcă organizarea unui complot ce urmărea urcarea în scaunul Moldovei, a lui Nicolae (Nunuță) Roznovanu, dar planul se soldează cu un eșec. Nunuță ajunge pentru scurt timp la închisoare, regele Carol I îl grațiază devenind astfel prieten al familiei Roznovanu și de câte ori regele Carol I venea la Iași era găzduit în palat. În anul 1891 Nunuță Roznovanu ipotechează palatul la Creditul Urban. Pentru stingerea datoriei Vasile Pogor cumpără clădirea pentru Primărie cu suma de 300000 lei.Alte figuri marcante care s-au perindat prin saloanele Palatului în deceniile 7 și 8 ale secolului al XIX-lea au fost: Natalia Kescu (care va deveni regina Serbiei în anul 1882) și celebra Hariclea Darclee. Între anii 1892 - 1892, Palatul Roznovanu a fost reședința temporară a familiei regale, o parte din spațiu fiind alocat autorităților locale. Clădirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales în primul război mondial, când a găzduit sediile ministerelor conducerii politice refugiate de la București. În anul 1916 aici a funcționat Tribunalul și Curtea de Apel iar din septembrie 1917 palatul va găzdui Misiunea Americană de Cruce Roșie, care va înființa un spital. În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului, își avea biroul regele Ferdinand I, iar în actuala Sală de ședințe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918, Consiliul de Război al României. După război, începând cu anul 1924 și până l sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în palat va fi Corpul IV de Armată cu birourile și locuința comandantului. În anul 1944 palatul devine sediul Comitetului Orășenesc de Partid, în anul 1953 palatul devine sediul Sfatului Popular Regional și abia în anul 1970, după 80 de ani palatul va redeveni sediul Primăriei Iași. După anul 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii. Povestea Palatului Roznovanu este presărată cu tot felul de drame și povești cu iz amoros. Una dintre dintre poveștile romantice care au zguduit societatea în general conservatoare a Moldovei secolului al XIX-lea a fost idila dintre Nicolae Rosetti-Roznovanu și Maria (Marghiolița) Ghica-Comănești, căsătorită cu mult mai vârstnicul logofăt Costache Sturdza. Cei doi au fugit și, mai apoi, s-au căsătorit. Blestemul l-a urmărit şi i-a condamnat pe cei doi soţi la dispreţ şi izolare, în timp ce palatul a rămas al nimănui. Aşa se face că impozanta clădire, cu o mulţime de încăperi, tainiţă şi hrube adânci, era spartă şi cutreierată noaptea de hoţii ce căutau comori. O altă dramă a avut loc în iarna 1957-1958. Atunci, la Palatul Roznovanu s-a iscat un incendiu, iar flăcările au mistuit etajul şi mansarda, precum şi celebrele policrandre aurite. Totul a ars din temelii. Îndeplinind Hotărârea Consiliului Comunal din 9 ianuarie 1891, aprobată de Adunarea Deputaţilor, în 4 iunie 1891, pentru cumpărarea palatului familiei Roznovanu, ca sediu al Primăriei, vineri, 18 octombrie 1891, a început mutarea birourilor administraţiei locale în fostele saloane, golite de vechile lor mobile. Pe locul gradinii din fata Primariei era o piata larga amenajata special pentru trasurile de alta data ce se randuiau ca intr-o parcare, la vremea cand surugii isi aduceau stapanii pentru musaferilic. Constructia era imprejmutita spre strada de un sir de stalpi de piatra de vreo patru cinci palme, varuiti, intre care atarna un lant gros cat mana unui om. Fatada era simpla, varuita si cu gratii de fier la ferestrele catului de jos si cuprindea la mijloc intrarea principala. Gangul din dreapta ducea in gradina Palatului sub care sticlea apa unui havuz din marmura, adusa de la Golia. Gangul din stanga, ducea in curtea cu bucatarii, spalatorii, adaposturi pentru rromi (cei ce trebaluiau prin gospodarie) si la grajdul cailor, croit macar pentru vreo 40 de trapasi. O parte a curtii avea suri, cu diverse acareturi, bordeiul bivolitelor, stogurile cu fan, ghetaria si uriasele stive de lemne. Curtile aveau ziduri inconjuratoare, iar intreaga cladire era strabatuta de cate un culoar lung. Holul principal de la intrare infatisa stalpii grosi de sustinere a tavanului, deasupra caruia se intindea marele salon de dans. Inzestrat dupa gusturile timpului, cu matase galbena, mobile de mahon, policandre bogate si tricheluri aurite, salonul isi marea adancimea prin oglinzi uriase, pana in tavan, ce inmulteau numarul dantuitorilor, cuprinsi in iuresul valsurilor.
-->
Răspunsuri
ora 11.14 - 1 raspuns
Cula Duca
Localizare
În Complexul Muzeal Măldărești, sat Măldărești, comuna Măldărești, județul Vâlcea
Cula este o locuinţă-turn fortificată, parte a unui program arhitectural de apărare răspândit în sud-estul Europei, în Balcani, în perioada cuprinsă între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea.
Cula a fost construită în anul 1812 de Gheorghiță Măldărescu, fiul lui Gheorghe Măldărescu, ctitorul Culei Greceanu. Stucaturile au fost realizate în anul 1827. În anul 1907, cula a fost cumpărată de marele om de stat I.G.Duca, care a fost fermecat de acest loc, din vremea când fusese numit judecător la ocolul Horezu. Aflând că cele două construcții sunt nelocuite, a cumpărat și a hotărât să-și construiască în apropiere o casă de vacanță, într-un stil neoromânesc simplificat, care preia din arhitectura celor două cule.
Încă de la momentul cumpărării de către I.G. Duca, acesta a dorit amenajarea culelor în scopuri muzeale. Pentru acestea, a cumpărat diverse obiecte populare, scoarțe, obiecte de mobilier, ceramică de Horezu pentru a agrementa interioarele lor.
A intrat în proprietatea statului în anul 1962, fiind restaurată în perioada 1966-1967 și transformată în muzeu. Lucrările de restaurare s-au realizat în perioada 1962-1967, sub conducerea arhitectului Ștefan Balș. S-au efectuat consolidări prin subzidiri, țese, instalații, tencuieli, sobe, pardoseli, scări.
Cula Duca a fost construita in anul 1818 de catre Gheorghita Maldarescu, avand inscriptia 1827, anul executarii stucaturilor, in tencuiala cladirii. In anul 1910 este cumparata de omul politic I. Gh. Duca, cel care o va restaura si si pune in valoare.
Constructia are forma dreptunghiulara si este alcatuita din parter si doua etaje. Parterul prezinta caracteristicile culei, fiind prevazut cu o usa de acces din lemn de gorun masiv, comuna beciului si partii locuite a culei si cinci ferestruici inguste asemanatoare unor metereze. Aici se vad stalpii enormi din lemn, care sustin grinzile masive. Remarcata pentru decorul deosebit de autentic, aceasta incapere a fost folosita foarte des in productiile cinematografice.
Etajul I cuprinde o incapere mare, iatac si o sala, iar la etajul al II-lea se afla doua odai, o incapere mai mica si un vast cerdac, al carui tavan este impartit in trei registre, avand fiecare la mijloc cate un motiv decorativ. Se poate observa varietatea si frumusetea sobelor cu gura de incarcare intr-o camera si soba in alta, cu modele diferite de la o incapere la alta si care sunt marturii vii ale artei unui mestesug de mult apus. Acestea sunt sobele traditionale oltenesti, cu olane.
...