Ploaia aruncă picuri mari pe geam,
coboară peste noi întunericul efemer,
s-au strâns mulți nori triști pe cer,
la piept roze albe, roșii strângeam.
Îndrăgostiți de ploaia de vară eram,
e noapte adâncă plină de mister,
luna devine al nostru unic străjer.
la piept roze albe, roșii strângeam.
Din potirul lui Eros adesea beam,
noapte bună vară, cerul este senin,
potirul lui Eros era întotdeauna plin
la piept roze albe, roșii strângeam.
Din potirul lui Eros mereu sorbeam,
Ploaia aruncă picuri mari pe geam.
Nicoleta Mija
-->
Răspunsuri
Un ronset de început, zic eu cu rime de rang 2 pe toată linis. Dar corect. Primul vers din sistih repetă însă versul 1 din al treilea catre... Nota mea este
(8)
Frumos ronset! Are muzicalitate. Felicitări, Nicoleta!
Multumesc, din toata inima!
Acest potir s-a încurcat
în... ploaie
Și soarbe în neștire
strop cu strop,
Doar poezia e vioaie
Și e vânată
de un filantrop.
Nota :
