Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Colegiul național pedagogic "Carol I" - Câmpulung-Muscel, jud. ARGEȘ.
În data de 22 noiembrie 1867, la București, au fost deschise cursurile celei de a doua şcoli normale din Principatele Române. Anul în sine marca începutul unor schimbări majore în istoria sistemului de învăţământ şi a educaţiei în Principatele Române, ca rezultat al eforturilor de câteva decenii ale intelectualilor paşoptişti de a ridica cultural poporul român. În contextul epocii, era nevoie de învăţători săteşti mai bine pregătiţi într-o şcoală organizată pe principii pedagogice. Unica şcoală normală de la Iaşi nu mai putea să ofere, singură, necesarul mare de învăţători cerut de nevoile ţării. În vederea realizării acestei şcoli, în octombrie 1867, sociologul Dimitrie Gusti, ministrul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, a înaintat domnitorului Carol I un raport în care sublinia, printre altele, că ,,nu vom avea şcoli bune săteşti decât cu condiţiunea de a avea mai întâi învăţători capabili şi la înălţimea chemării lor”. Prin decretul semnat la 20 octombrie 1867, domnitorul Carol I a numit o comisie care avea rolul de a se ocupa de pregătirea lucrărilor în vederea organizării ,,unei şcoli preparatoare de învăţători săteşti” la Bucureşti. Comisia era alcătuită din Carol Davila, Constantin Esarcu, V.A.Urechia, Gr. Ştefănescu şi August Treboniu Laurian, coordonator fiind Dimitrie Gusti. Până la construirea unei clădiri proprii, şcoala a funcţionat în Bucureşti, în spaţii închiriate, timp de 29 de ani. În primul an, titulatura şcolii a fost ,,Institutul Pedagogic din Bucureşti” şi nu a avut buget. Primul director , între anii 1868-1881, a fost George Radu Melidon. Personalitate a învăţământului românesc, Melidon a fost unul dintre militanţii ridicării culturale şi luminării poporului român prin organizarea şcolilor de la sate. În acest scop, el s-a străduit ca şcoala normală din Bucureşti să devină un centru–model de îndrumare metodică pentru celelalte şcoli normale din ţară. În 1870 şcoala a dat prima serie de 40 de absolvenţi cu trei ani de studiu. La serbare, premiile au fost împărţite de Doamna Elisabeta, soţia domnitorului. La sugestia regelui Carol I , demersurile strămutării Şcolii Normale ,,Carol I” din Bucureşti la Câmpulung au început în anul 1887.Terenul pe care urma să se construiască un local propriu pentru şcoala normală de la Câmpulung a fost ales de Dimitrie Sturza şi Spiru Haret, lângă Biserica Flămânda, unde fusese o şcoală cu întreţinere gratuită pentru cei ce învăţau, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Tratativele pentru cumpărarea a 10 hectare ,,sub dealul Flămânda, despre oraş” s-au purtat între Dimitrie A. Sturza, ministrul Instrucţiunii Publice, şi Istrate Rizeanu, primarul oraşului Câmpulung, ca reprezentant al Consiliului Comunal. Locuitorii oraşului şi ai judeţului Muscel, bucuroşi pentru o asemenea decizie, au trimis o telegramă de mulţumire lui Nicolae Kretzulescu, preşedintele Senatului. Planul construcţiei şcolii a fost întocmit de arhitectul Socolescu, iar lucrările de construcţie au fost conduse de Giovani Batista Dreina. Piatra fundamentală a monumentalei clădiri s-a pus pe 26 octombrie 1892. Au fost prezenţi : Tache Ionescu, ministrul Instrucţiunii Publice, Alexandru Rîmniceanu, prefectul judeţului Muscel, Istrate Rizeanu, primarul oraşului, M. Sachelarie, preşedintele Tribunalului, Gh.Ionescu, revizorul şcolar al judeţului ş.a. Alcătuită din 113 încăperi şi un amfiteatru mare şi frumos, şcoala are o suprafaţă de studiu de 8.000 de metri pătraţi. A costat 12000 de galbeni, oferiţi de Carol I încă din 22 decembrie 1867 pentru ,,clădirea unui edificiu propriu în care se va aşeza Institutul Pedagogic din Bucureşti, menit a da învăţători comunelor rurale”. Şcoala s-a inaugurat în 1896. După reforma învăţământului din 1948, școla s-a numit Liceul Pedagogic Câmpulung-Muscel. În prezent instituția de învățământ poartă numele Colegiul național pedagogic "Carol I" Câmpulung-Muscel.
Vizualizări: 0
-->
Răspunsuri
ora 11.12 - 2 raspunsuri
Castelul Konopi din Odvoş, comuna Conop (judeţul Arad)
Castelului Konopi este localizat la marginea satului Odvoş, comuna Conop. Edificiul nobiliar este atestat documentar între anii 1650-1700, clădirea fiind transformată după anul 1800. Castelul Konopi realizat în stil neoclassic, este împrejmuit de un parc cu numeroase soiuri de arbuşti, dar şi o capelă ce a aparţinut familiei nobiliare.
Istoric
Castelul a aparținut familiei nobiliare de origine maghiară Konopi şi datează din perioada anilor 1650 – 1700. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost asediat de către ţăranii răsculaţi. Reşedinţa nobiliară de proporţii considerabile a fost restaurată la începutul secolului al XIX-lea.
Ultimul urmaș al familiei Konopi, Baronul Coloman Konopi (1880-1947), a fost inginer și cercetător agricol, fiind inventator al grâului de Conop. Înainte să decedeze l-a înfiat cu drepturi depline pe colaboratorul său, Gheorghe Lenghyel, conferindu-i astfel titlul de Baron.
În anul 1948, castelul Konopi și moșia, cu suprafața de 556 hectare de pădure și teren arabil au fost naționalizate.
Arhitectură
După anul 1800, edificiul a fost transformat, redându-i-se stilul neoclasic.
Elementele arhitecturale cele mai valoroase se găsesc pe faţada clădirii. O frumoasă scară urcă spre terasa spaţioasă, străjuită de coloane cu capiteluri decorate în stil corintic, care susţin un fronton bogat ornamentat. De pe terasă se poate pătrunde în fostul salon al castelului, în formă dreptunghiulară. În jurul castelului se întinde un spaţios parc în care întâlnim brazi, platani, goruni şi arbuşti ornamentali.
Curiozităţi
Castelul Konopi de la Odvoş, comuna Conop (judeţul Arad) - 1650-1700, refăcut după 1800