Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica săsească din deal (Biserica Sf.Martin) din BRASOV
Biserica săsească din deal, denumire oficială Biserica Sfântul Martin este o biserică evanghelică-luterană și unul dintre cele mai vechi monumente istorice, situate pe strada Dealul de Jos, la nr.12, în municipiul Brașov. Edificiul a fost inițial biserică romano-catolică și l-a avut drept patron pe Sfântul Martin de Tours. Se crede că zidirea bisericii a început în anul 1235 deși capela bisericii este atestată documentar din anul 1225 “Capela Beati Martini in monte Brassoviensi seu Corona extructa”. În anul 1395 regele ungur Sigismund de Luzemburg a făcut o donație de 40 guldeni și a comandat o slujbă aici. După unii istorici primii proprietari ai mănăstirii au fost călugării franciscani, care au fost alungați pe măsura pătrunderii luteranismului. În presupusa clădire a mănăstirii, în casa parohială de acum se pare că a fost prima locație a primăriei orașului, locul unde în 1395 s-a semnat tratatul de alianță între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg. La 1421 biserica a suferit importante daune în urma asediului turcesc, până la 1442 s-a adunat donații pentru reconstrucția sa, pentru ca în anul 1447 să înceapă efectiv reconstrucția. Înfățișarea actuală a bisericii datează din anul 1792 când suprafața sa a fost dublată după plaburile arhitectului Carl Steiback. Din acea vreme datează și decorațiunile interioare. Dealul Martinsberg pe care este amplasată biserica se găseşte în partea nord-vestică a Dealului Cetăţuia, pe care odinioară exista o aşezare independentă de oraşul Braşov, atât din punct de vedere teritorial, cât şi administrativ. În partea de est, deasupra străzii Lungi de astăzi, se ridică pe o movilă biserica Sfântul Martin, având faţada principală spre această stradă; împreună cu casa parohială din secolul al XVIII-lea, ea domină peisajul acestui cartier. Faţada vestică este înălţată cu un turn central ce este sprijinit de contraforturi diagonale pe colţuri. Pereţii corului sunt ritmaţi de ferestre dreptunghiulare, amplasate din interior în ambrazuri adânci, cu închidere în segment de cerc, iar pe exterior purtând chenare de tencuială cu bosaje. Nava dispune de patru ferestre pe latura sudică, respectiv cinci pe latura nordică, dintre care doar perechea cea mai vestică păstrează ancadramentele de piatră gotice în ogivă, restul sunt asemănătoare celor din corul bisericii. Faţada principală dispune de următoarele goluri: două ferestre mici de o parte şi alta a intrării, o fereastră dreptunghiulară cu ancadrament de piatră cu muchia teşită, vopsită în roşu, amplasată deasupra portalului, respectiv ferestrele turnului. Accesul în biserică este asigurată de patru portaluri, dintre care două sunt de origine medievală iar două în stil gotic. Spaţiul interior este caracterizat de tavanul plat, unitar, iar linia dintre navă şi cor este marcat prin lesene. Partea superioară a pereţilor este decorat cu o cornişă proeminentă, bogat profilată, care înconjoară biserica sub tavanul decorat cu stucaturi. Partea cea mai veche, vestică a bisericii are o tribună susţinută de doi stâlpi masivi cu secţiunea octogonală, sub tribună fiind trei traveei cu bolţi în cruce. Nervurile acestor bolţi sunt construite probabil din stuc, nefiind susţinute de console, proptindu-se direct în structurile portante, excepţie făcând consola spiralată din piatră, păstrată în peretele vestic. Cheile de boltă sunt decorate cu rozete şi cazmale încrucişate. Amvonul este amplasat pe latura sudică, la întâlnirea navei şi a corului. Volumul cilindric al amvonului este ataşat peretelui, fără nici un soclu, fiind în consolă, şi se accesează printr-o scară practicată în grosimea zidăriei. Coroana amvonului este o lucrare de tâmplărie şi pictură din secolul al XVIII-lea, în vârful căreia este aşezată figura lui Isus binecuvântând, iar pe colţuri statuile evangheliştilor. Tavanul coroanei este decorat cu reprezentarea Sfântului Duh. Corul este dominat de altarul de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care este în întregime zidit şi decorat cu stucaturi. Deasupra mesei altarului, divizat de coloane corintice, se ridică altarul tripartit. Nişa centrală este ocupată de basorelieful reprezentându-l pe Hristos cu braţele larg deschise, iar în nişele laterale apar Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cornişa proeminentă şi bogat profilată susţine un grup de cinci figuri (Tatăl înconjurat de Agnus Dei şi simbolurile evangheliştilor, flancat de David şi Solomon, respectiv Moise şi Aron, iar pe colţuri au fost amplasaţi ulterior îngeri cu trâmbiţe. Biserica este o construcţie caracteristic săsească, în a cărei organizare interioară se pune accent pe împărtăşanie şi propovăduirea cuvântului Domnului, adică pe altar şi pe amvon, respectiv pe tribuna reprezentativă a comunităţii. Parapetul tribunei ilustrează activitatea atelierelor de tâmplari şi pictori braşoveni din secolul al XVIII-lea, concepută probabil pe baza unor modele tipărite.
-->
Răspunsuri
ora 10.39 - 5 raspunsuri
Palatul Comunal din Buzău
Primăria Buzău (şi sediul Consiliului Local Buzău) - fost Palatul Comunal Buzău
Palatul Comunal Buzău
Buzău - În 1903 este inaugurat Palatul Comunal, construcţie începută în 1899, din iniţiativa primarului Nicu Constantinescu, după proiectele arhitecţilor Al. Săvulescu şi Kafşinski.
Primăria Buzău azi
Palatul Comunal este o clădire aflată în centrul orașului Buzău, România și care servește drept sediu al primăriei și consiliului local.