Ce monument e in poza de mai jos?
Omologarea raspunsurilor se va face pe data de 28 dec ora 11.00.
Craciun fericit!
Ieri am postat Biserica romano-catolică "Sfântul Ioan Botezătorul" din Târgu Mureș.
Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" din Târgu Mureș este un lăcaș de cult romano catolic, construit la începutul secolului al XVIII-lea de către iezuiți, în centrul orașului, Piața Trandafirilor, la nr.61, în stil baroc austriac. Ansamblul este format din două monumente: Biserica fostei mănăstiri a iezuiților și Claustrul, azi casa parohială. La 27 septembrie 1702 s-a așezat la Târgu Mureș, în casa donată de nobilul român Simon Boer de Berivoi, iezuitul Stephanus Endes. Acesta a găsit câțiva bătrâni catolici și și-a început activitatea pastorală în orașul preponderent calvin. În anul 1707 a construit o biserică din lemn pe locul curții parohiale actuale. Aici a depus jurământul Francisc Rakoczi al II-lea, autointitulat voievod al Transilvaniei. În cursul anului 1709 comunitatea catolică din Târgu Mureș a obținut cu ajutorul armatei imperiale austriece posesia Bisericii din Cetate, așa încât în acel an iezuiții au săvârșit liturghia de Crăciun în respectivul lăcaș de cult. Ulterior, Curtea de la Viena nu a aprobat măsura luată la nivel local, astfel încât catolicii s-au văzut nevoiți să-și ridice o nouă biserică de piatră, iar Biserica din Cetate a revenit comunității reformate (calvine), căreia îi aparține până în prezent. Comunitatea iezuiților a cumpărat în anul 1719 casa cu etaj a lui Ferenc Nagy Szabó, apoi în 1728 a pus piatra de temelie a bisericii actuale. Biserica a fost proiectată de iezuitul Valentin Scherzer și construită sub conducerea meșterului Konrad Hammer din Cluj. Lăcașul de cult al iezuiților a fost sfințit la data de 4 octombrie 1750 de către episcopul romano-catolic Sigismund Stoica. Orga a fost făcută de meșterul Ludwig Mooser în anul 1869. Cele două turnuri de pe faţada principală care evocă imaginea bisericii vieneze, definesc silueta clădirii. Faţada este articulată de pilaştri toscani monumentali, care delimitează un panou central mai larg, respectiv câte unul mai îngust spre extremităţi. Poarta principală dreptunghiulară, evidenţiată printr-o sprânceană arcuită se situează în axul central. De o parte şi de cealaltă a porţii se află câte o fereastră cu ancadramentul încheiat în segment de cerc. Deasupra acestora faţada prezintă trei ferestre înalte, cu închiderea semicirculară. Ancadramentul celei mijlocii, mai ample, este surmontat de o sprânceană compusă din arce concave, cele laterale purtând sprâncene ale căror arce descriu câte un segment de cerc. În panoul ornamental de sub fereastra centrală remarcăm un relief în stuc cuprinzând emblemele ordinului: inima Mântuitorului flancat de motivul ancorei şi cel al crucii. Axele laterale flancate de pilaştri sunt identice: porţile de sub turnuri se caracterizează prin ancadramente dreptunghiulare, cu colţurile superioare evazate, încununate de sprâncene drepte. Deasupra lor se situează câte o fereastră mică, dreptunghiulară urmată de câte o nişă cu închiderea semicirculară în care fusese amplasată câte o statuie: cea a Sfântului Ignaţiu de Loyola (dreapta). Deasupra nişelor descrise urmează câte o fereastră scundă cu ancadramentul caracterizat de montanţi arcuiţi. Faţada este încoronată de o friză simplă şi cornişa principală bogat profilată, accentuată în dreptul pilaştrilor. Turnurile se înalţă deasupra nivelului cornişei. Faţadele acestora, evidenţiate prin câte o fereastră încheiată în arc semicircular şi cu sprânceana arcuită, sunt încadrate de pilaştri toscani. Cornişe bogat profilate, arcuite în axul de mijloc conturând locul orologiului încununează faţadele turnurilor. În loc de orologiu aceste spaţii arcuite prezintă câte un cadru circular, profilat. Coiful baroc al turnurilor este învelit cu tinichea. Axul central al faţadei principale este încununat de un timpan evidenţiat prin volute şi o cornişă arcuită. În vârful acestuia este amplasată monograma IHS realizată din metal. Planul bisericii delimitează un dreptunghi. Nava acoperită de bolţi semicilindrice cu penetraţii este flancată de câte trei capele laterale. De o parte şi de cealaltă a corului dreptunghiular au fost amenajate sacristia, respectiv o capelă, ambele dotate cu oratoriu, respectiv cu galerii la nivelul superior. Galeria vestică susţinută de trei arcade se caracterizează printr-un parapet decorat cu stucaturi (orga este o construcţie realizată de firma Moser în 1869). O criptă subterană se întinde sub suprafaţa corului şi a capelelor de pe latura nordică. Altarul monumental central a fost construit în stil baroc la comanda soţilor János Haller, guvernatorul Transilvaniei şi Zsófia Daniel de către Johannes Nachtigall şi Anton Schuchbauer, sculptorii cei mai apreciaţi ai Transilvaniei în perioada respectivă, care colaboraseră în prealabil şi la realizarea mobilierului bisericii iezuite clujene. Altarul principal se structurează pe trei axe delimitate de patru coloane monumentale cu capitelul compozit. Axul nordic şi sudic cuprind câte o compoziţie sculpturală alegorică simbolizând Noul, respectiv Vechiul Testament. Partea superioară a axului mijlociu este dominată de tabloul central uriaş reprezentând Botezul lui Iisus, operă atribuită de literatura de specialitate maestrului vienez Michel Angelo Unterberger (1695-1758). Blazonul de alianţă al donatorilor - contele János Haller de Hallerstein şi baronesa Zsófia Daniel de Vargyas - încoronează această piesă de mobilier liturgic. Iconografia altarului principal este completată printr-un tablou mai mic, subiacent care o reprezintă pe Madona. Micul Iisus stă pe globul terestru strângând în mâinile sale o cruce în formă de lance pe care o înfige în şarpele încolăcit în jurul globului. Maria poartă veşminte colorate în albastru şi roşu. Ea îmbrăţişează cu stânga Pruncul, iar cu dreapta ridică floarea de crin. Acest tablou este amplasat în centrul unui cartuş caracterizat de un decor abundent compus din putti care ţin o draperie, din volute aurite şi din capete de putti. Uşa tabernacolului de sub tabloul descris prezintă un decor asemănător înfăţişând putti care ţin o draperie, cu norişori şi capete de putti. Putto este denumirea în sculptura și pictura italiană pentru motivul plastic al copilului Amor (amoraș).Altarul principal este încoronat de o cornişe dinamică, accentuată puternic în dreptul coloanelor. Pe extremităţile laterale ale cornişei şede câte un înger, în axul central fiind amplasat Ochiul Divin încadrat de un decor baroc abundent. Pictura altarelor laterale este atribuită aceluiaşi Michel Angelo Unterberger. Altarul capelei nord-estice îl reprezintă pe Sfântul Ladislau în momentul în care despică stânca cu vârful lancei făcând să ţâşnească izvorul miraculos. Capela mijlocie de pe latura nordică este dedicată Sfântului Iosif, iar cea nord-vestică Sfântului Ioan de Nepomuc îngenunchiat în faţa crucii. Capela mijlocie de pe latura sudică a fost închinată Mariei Magdalena, iar altarul modern din capela sud-vestică îl înfăţişează pe Sfântului Anton de Padua. Pictura altarului baroc din capela sud-estică a fost înlocuită cu o copie a operei renumite a lui Gyula Benczúr, Botezul lui Vajk. Cadrul original este decorat cu cinci cartuşe care înfăţişează imaginea sfinţilor Emeric, Agneta, Iosif, Francisc Xaverius şi Ignaţiu de Loyola. Amvonul baroc al bisericii a fost realizat în 1757 la comanda soţilor contele Miklós Bethlen, tezaurar al Transilvaniei şi contesa Krisztina Csáky, de către sculptorii care au contribuit şi la construcţia altarului. Parapetul acestuia este străjuit de imaginea celor patru evanghelişti reprezentaţi cu atributele lor (Ioan - vulturul, Luca - taurul, Marcu - leul şi Matei - îngerul). Baldachinul remarcabil prin ornamentica sa serveşte drept postament statuii Arhanghelului Mihail care se înalţă dintre figurile de putti. Pe brâul baldachinului, într-un cartuş oval remarcăm blazoanele donatorilor (şarpele încoronat al familiei Bethlen din Beclean, respectiv un cap de turc şi o sabie evocând stema familiei Csáky de Horogszeg) încadrate de un scut în forma de testa di cavallo. Pe relieful din spatele amvonului sunt întruchipaţi sfinţi şi martiri iezuiţi grupaţi în jurul crucii (Sf. Ignaţiu de Loyola, Sf. Francisc Xaverius, Sf. Francisc Borgia şi alţi cinci sfinţi). În 1900 bolta navei a fost decorată cu picturi neobaroce ilustrând Înălţarea Maicii Domnului, chipul Sfintelor Margareta şi Elisabeta, în timp ce pictura de deasupra orgii reprezintă instrumente muzicale. Pictura bolţii din sacristie copiază compoziţia Adoraţia magilor realizată de Paolo Veronese, penetraţiile bolţii fiind împodobite cu figurile celor patru Doctori ai Bisericii (Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Grigore cel Mare şi Sf. Ieronim). Pictura interioarelor este opera maeştrilor Henrik Altenbuchner şi Antal Szirmai (1860-1927). Vitraliile bisericii au fost confecţionate în 1898 de către firma Türcke din Grottau (azi Hrádek nad Nisou, Cehia).
-->
Răspunsuri
28 dec ora 11.10 - 2 raspunsuri corecte
Spitalul “Sfântu Dimitrie”din orașul Târgu Neamț, județul Neamț, este unul dintre cele mai vechi spitale din Moldova, fiind inaugurat în anul 1852, ca spital al Mănăstirii Neamț. El are statut de monument istoric și este situat pe Strada Ștefan cel Mare, la nr.35. Planurile construcției au fost întocmite de cunoscutul arhitect Ioan Fux, constructor șef fiind inginerul Alexandru Costinescu (fost elev a lui Gheorghe Asachi la Academia de la Iași), care a tocmit din Cernăuți o echipă pricepută de zidari, condusă de Ion Urban. Capitolul 3, paragraful 4 din Regulamentul Organic (1832), a obligat Mănăstirile Neamt și Secu, să ridice în Târgu Neamț un spital, o spițerie (farmacie) și o școala cu internat. Realizarea acestora ar fi scutit cele două mănăstiri de aplicarea secularizarii, aflată în acea vreme în stare de proiect. Prin Regulamentul Organic se urmărea ca sănătatea, învățământul și cultura să devină instituții ale statului. Aceste obiective au fost ctitorite de Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei (1849-1856), ce a îndeplinit înainte de a fi domn mai multe funcții printre care si pe aceea de ministru al finanțelor în timpul domniei lui Mihail Sturza. Grigore Ghica a urmărit personal modul în care erau aplicate reformele. Materialele pentru construcții au fost procurate în cea mai mare parte din această zonă. Tabla de zinc pentru acoperiș a fost adusă din Austria prin monahul Teofan Cristea, împuternicitul mănăstirii. La 12 octombrie 1850 spitalul era ridicat din caramidă, lemn si piatră, avand în partea centrală Paraclisul. La 8 martie 1851, Mănăstirea Neamt face cunoscut Domniei că: “Zidăriile sint săvârșite ,mobilația dinlăuntru, uneltele gospodărești sînt pregatite, doctorii trebuie – toate sunt alcătuiti și puține lipsesc pentru începerea activității”. La 16 octombrie 1852, Domnul Moldovei , Grigore Alexandru Ghica, Mitropolitul Moldovei Sofronie, starețul Mănăstirilor Neamț și Secu - Kir Neonil și foarte multă lume au inaugurat la Târgu Neamș Spitalul Șpiteria și Școala Domneasca, odată cu sfințirea Paraclisului Sf.Dumitru din spital. Încă de la deschidere spitalul a funcționat cu 40 de paturi. În anii 1860 -1862, ajunsese la 80 de paturi. La 5 martie 1866, Spitalul din Targu Neamț a trecut sub administrația Epitropiei Sf.Spiridon din Iași. Personalul medical locuia în spital, având camere special amenajate. Spitalul in acea vreme era luminat cu felinare cu petrol, iar în saloane erau candele cu undelemn. De-a lungul timpului spitalul din Târgu Neamț a reușit să-și câștige un renume, care atrăgea tot mai mulți bolnavi,chiar și de peste hotare.
Spitalul orășenesc Sfântul Dimitrie - Târgu Neamț, Neamț (1852)
Scurt istoric al Spitalului Orăşenesc "Sfântul Dimitrie" din Târgu Neamț
Intervențiile Domnului Moldovei Comitetului Sănătății, au grăbit Mănăstirile Neamț și Secu, conducerea acestora să pornească la drum pentru realizarea celor trei edificii: Spitalul, Ipiteria și Școala.
La 16 septembrie 1946, s-a încheiat contractul dintre mănăstiri și maistrul Ion Urban din Cernăuți. La 20 mai 1847, Mitropolitul Mebetie a dat binecuvîntarea pentru începerea zidirii spitalului.
Starețul celor două mănăstiri Kir Neovil, susținea să se facă spitalul la Cetatea Neamț, pentru a-i reînvia vechimea. S-a impus în final opinia călugărilor Neofil, Iliade și Teofan, Cristea care au susținut că aceste construcții, să fie înălțate în capul târgului, din sus între Stradă Mare și munte (Erau acolo și construcții vechi, pe care mănăstirea le-a răscumpărat, cheltuind și pentru amenajarea locului 167.070 lei).
Materialele pentru construcții au fost procurate în cea mai mare parte din această zona. Tablă de zinc pentru acoperiș a fost adusă din Austria din monahul Teofan Cristea, împuternicitul mănăstirii.
La 12 octombrie 1850 spitalul era ridicat din cărămidă, lemn și piatră, având în partea centrală Paraclisul.
Se prevedea în acel contract că -Orânduială să fie după pildă spitalelor din Europa – Salariul 10.000 lei pe an plătit în două rate.
La 8 martie 1851, M-rea Neamț face cunoscut Domniei că: Zidăriile sunt săvârșite, mobilația dinlăuntru, uneltele gospodărești sunt pregătite, doctorii trebuie – toate sunt alcătuiți și puține lipsesc pentru începerea activității.
La 16 oct 1852, Domnul Moldovei ,Grigore Alexandru Ghica, Mitropolitul Moldovei Sofronie, starețul M-rilor Neamț și Secu Kir Neonil și foarte multă lume au inaugurat la Târgu Neamț Spitalul Ipiteria și școala Domnească, o dată cu sfințirea Paraclisului Sf. Dumitru din spital.
În “Amintirea din copilărie ” Ion Creangă avea să noteze :Eu împreună cu alți băieți isonari ai bisericii, stau aproape de Ghica Vodă, care era de față la acea serbare, înconjurat de o mulțime de lume.
S-au adus mulțumiri inspectoratului general peste lucrări Teodosie Serdea și ajutorului sau părintelui Sevate Jecu, arhitectului Ion Fux, executorului constructor Alexandru Costinescu.
Încă de la deschidere spitalul a funcționat cu 40 de paturi.În 1860-1862, ajunsese la 80 de paturi.
La 5 martie 1866,Spitalul din Târgu Neamț a trecut sub administrația Epitropiei Sf. Spiridon din Iași împreună cu Ospiciul de alienați de la M-rea Neamț. De la acea dată Spitalul nu a mai depins de mănăstire, evoluând alături de Casa sf. Spiridon.
“Azi 5 ale lunii martie 1866 Consiliul de Miniștri luând în băgare de seama referatul Dlui Ministru dinăuntru sub nr.1075, trece sub administrația Epitropiei Sf. Spiridon.”
1.Spitalul din Târgu Neamț.
2.Ospiciul alienaților din Mănăstirea Neamț.
3.Ospiciul alienaților din Mrea Adam
Semnează Ion Ghica, Dimitrie Ghica, Maior D. Sturza și Mavrogheni.
Când Spitalul din Târgu Neamț a trecut sub conducerea Epitropiei Sf. Spiridon, epitropii de la Spiridonie - V. Sucopanu și C. Negruzzi, au trimis pe dl. Iancu Gheorghe și pe Iancu Victor,p rimul fiind revizor, iar al doilea amploiat pentru inventarul spitalului din Târgu Neamț.
Personalul locuia în spital ,având camere special amenajate. ”Spitalul în acea vreme era luminat cu felinare cu petrol, iar în saloane erau candele cu undelemn.”
Felinarul din curtea spitalului a dispărut acum câțiva ani. Astăzi mai este doar soclul pe care era așezat atunci în 1850.
În cartea “Călător prin Orașul Târgu Neamț de altădată și de astăzi”, la pagină 155 sunt două fotografii cu felinarul din spatele spitalului.
Istoria Spitalului din Târgu Neamț este foarte bogată. Nu ne putem permite și nici nu este posibil- că în doar câteva minute să o străbatem. Nu ne poate vorbi pe scurt despre laborioasă activitate de la începuturi și pînă în zilele noatre. Oamenii în alb de la medici la asistente (asistenți) și alte servicii au vegheat și, veghează pentru sănătatea tuturor în spiritul umanismului.
De-a lungul timpului spitalul din Târgu Neamț a reușit să-și câștige un renume, care atrăgea tot mai mulți bolnavi, chiar și de peste hotare.
Și-au spus cuvântul aici bună pregătire profesională, devotamentul.
Încă în sec. XIX s-a remarcat Dr. Dimitrie Ulea, absolvent al Facultății de Medicină din Paris cu desăvârșite cunoștințe medicale, bun organizator etc. Efectua operații îndrăznețe, dorința permanentă de căutarea a adevărului Științific (pag 158).
Că student la Paris a luat parte la războiul franco-prusac (1870).În 1877, a participat că medic de campanie la Războiul de Independența în cadrul armatei României.
A publicat împreună cu secundul sau Dr. Moscovici, periodicul medical lunar Nasograful Ospitalului de Neamțu, fiind printre primele periodice medicale din Moldova.
După o boală grea și de durata, la numai 41 de ani , în ziua de 28 mai 1879,Dr. Dimitrie Ulea s-a stins din viață. A căzut în prima linie, că un erou, luptând cu arma pe care natura o pune la îndemână celor puțini aleși , acelor care-și sacrifică viață lor pentru sănătatea și viață altora: armă minții, materia cenușie și rațiunea folosite pe nemărginitul câmp de lupta al medicinii. Unor Asemenea eroi posteritatea le conferă unanim Virtutea medicală.
A cerut să fie înmormântat în curtea spitalului și nu în cimitir. Datorită noilor construcții rămășițele pământeşti au fost strămutate și reînhumare în față spitalului.