Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Casa Nicolae Iorga din Vălenii de Munte - PRAHOVA
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, județul Prahova, este de fapt casa în care a locuit marele istoric și om politic timp de 30 de ani, între anii 1910 – 1940, pe strada George Enescu, la nr.3. Această clădire împreună cu Muzeul de artă religioasă și Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural. Deși născut la Botoșani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant a găsit motive să se statornicească aici. “Era aici - scrie el - o pace, o bună înțelegere românească…..care te cucerește îndată”. Izvor de liniște și cugetare, Văleniul i-a fost totodată și locul în care și-a clădit o parte din impresionanta sa opera. Casa în care a locuit cu familia și a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sale, a fost construită de polcovnicul Panca și atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmașii polcovnicului in 1908, asistă și supraveghează renovarea ei. De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiți în alb. Imediat, o curte largă se deschide și calci pe pietre de râu. Un spațiu verde, ca o gradină, înconjoară casa prevăzută cu prispa înaltă și cu intrare laterală. Câteva trepte duc către calea de acces. Stâlpii din lemn, cu capiteluri ornate, conturează o linie ondulata, sprijinind acoperișul din țiglă. De la înălțimea pridvorului poți privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică. Sub corpul principal exista si o pivnita, cu intrarea pe sub cerdac, dar aceasta nu se viziteaza de către public.La intrarea în locuință, pe o placa de marmura stă scris “Aceasta casă în care au muncit, s-au bucurat și au suferit Nicolae și Ecaterina Iorga”. In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărți, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente. Un hol lung, care desparte biroul de lucru si dormitorul de salonașul mic și salonul de primire, te întâmpină cu piese de mobilier rustic dragi profesorului - lăzi de zestre moldovenești, scoarțe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza și Elena Cuza, și nu în ultimul rând portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa, Magda, in 1930. Biroul de lucru rămâne centrul de interes, cu impresionanta biblioteca, ticsita de volume din aproape toate domeniile științei și artei, el deschide cheia înțelegerii marelui cărturar. Pe birou, mapa din piele, călimara de cerneala și pana de scris, par încă să aștepte venirea profesorului. Sub cristal se afla gata pregătită o pagină de manuscris cu titlul “Încredere”, care reține atenția prin sensul sau etic. “Un singur lucru cerem, și anume dreptul de a cere oricărui om cinstit și muncitor din România: Încredere”. Lângă biroul de lucru se află dormitorul, cu mobilierul lucrat în stil popular de factură orășenească, la Câmpulung Moldovenesc in 1911, icoane din secolele XVIII- XIX pictate pe sticlă. Salonașul mic era locul unde Ecaterina Iorga își primea oaspeții. Aici găsim portretul acesteia pictat de Sever Burada în 1925, biroul la care a scris, canapeaua și fotoliile, o masă joasă, rotundă cu picioarele de mahon. Salonul mare de primire are aceeași notă populară marcată de mobilier și tapițerie cu elemente de artă populară românească. Pe pereții văruiți în alb sunt etalate tablouri de Nicolae Grigorescu, “Pe Valea Câmpiniței” și “Flori de măr” și Elena Popeea- “Flori roșii”. In continuarea casei, un hol lung, cu geamlâc, duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publica a savantului: Președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor; sala a doua, ne întâmpină cu costumul de academician pe care Nicolae Iorga l-a purtat la ședințele solemne ale Academiei Romane; într-una din vitrine sunt expuse fotografii și documente ce imortalizează secvențe ale vizitei din 1930 in S.U.A. Nicolae Iorga este surprins de obiectivul aparatului de fotografiat în mijlocul românilor din S.U.A. Pășind cu emoție, vizitatorul va descoperi în fiece loc, puțin câte puțin, din ființa profesorului și a omului de excepție care a fost Nicolae Iorga. Valoarea umană de creator de geniu, radiază din fiecare colț al casei. Învăluită într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toți se odihnesc, el pare că veghează”.
-->
Răspunsuri
ora 11.05 - un raspuns
Povestea magazinului «La vulturul de mare cu peștele în ghiare». Acum este sediu de bancă
Adulții își amintesc și astăzi celebrul magazin ”La vulturul de mare cu peștele în ghiare”. Era un magazin foarte popular, unde veneau părinții pentru cumpărături. Acum este sediu de bancă. Povestea magazinului ”La vulturul de mare cu peștele în ghiare”.
”La vulturul de mare cu peștele în ghiare” au fost la cumpărături părinții și copiii lor, mai ales înaintea sărbătorilor când era obiceiul de a purta hainuțe și pantofiori noi. În vremea comunismului, la parter erau produse pentru noii născuți, iar la etaje hăinuțe, încălțăminte și jucării pentru toate vârstele.
Povestea magazinului ”La vulturul de mare cu peștele în ghiare”
Dintr-o prăvălie înghesuită, pe strada Bazaca, în anul 1878, „La vulturul de mare cu peştele în ghiare“ a devenit, în anii interbelici, unul dintre cele mai elegante şi cunoscute magazine ale Bucureştilor. Pânzeturile multe, felurite, preţurile pentru toate buzunarele, depozitul spaţios mărginit de trei străzi centrale. Dar, mai presus de toate, a fost ampla campanie publicitară desfăşurată de magazin, prin intermediul graficianului H. Furch, scrie historia.ro.
Însă, în epocă era o modă a denumirilor sprinţare: cârciumi, bodegi şi prăvălii cu firme gen „La trei ochi sub plapomă“, „La trei chiftele“, „La Cămila de Aur“, „La Balonul Naţional“ și multe altele.
Numele firmei a fost cea mai bună reclamă în primele decenii de viaţă ale prăvăliei de pe strada Bazaca, în anii interbelici.
”La vulturul de mare cu peștele în ghiare” se mută în anul 1936
Când a fost clar că zona Carol-Bazaca-Moşilor urma să fie demolată, în conformitate cu planurile de sistematizare ale urbei (Primăria iniţiase formele de expropriere a 111 imobile, pentru a putea prelungi Bulevardul Colţei), principalii acţionari ai societăţii „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“ s-au repliat şi au prezentat Primăriei o propunere care să fie pe placul ambelor părţi.
Potrivit „Gazetei Municipale“ din 17 mai 1936, firma ceda clădirile care cădeau sub incidenţa exproprierii în schimbul unui teren din apropiere, pe care se afla atunci Piaţa Sf. Anton. Cerea, de asemenea, un termen de 8 luni, necesar pentru construirea noului sediu al magazinului „La Vulturul...“, astfel încât firma să nu-şi înceteze activitatea.
Sediul nou – şi astăzi în picioare, la intersecţia străzii Bărăţiei cu Calea Moşilor – a funcţionat până după Al Doilea Război Mondial, la naţionalizare, iar vechea firmă a fost actualizată şi resuscitată în anii ’70-’80.
În vremea comunismului, la parter erau produse pentru noii născuți, iar la etaje hăinuțe, încălțăminte și jucării pentru toate vârstele.
Acum, în clădire funcționează sediul unei bănci.