Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Băncii Naționale - DROBETA TURNU SEVERIN
Palatul Băncii Naționale a României din municipiul Drobeta Turnu Severin, denumire alternativă Casa Bibicescu, denumire actuală Episcopia Severinului şi Strehaiei, este o clădire veche și impozantă a orașului, ce este situată pe Strada I.G.Bibicescu, la nr. 6. După o întrerupere de peste 600 de ani, în ședința de lucru din 4-5 martie 2003, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat cererea credincioșilor localnici de reînființare a Episcopiei Severinului și Strehaiei, ca sufragană (subordonată) a Mitropoliei Olteniei. Episcopia are în jurisdicție toate bisericile din județul Mehedinți, în total 5 protopopiate ce cuprind: 200 parohii, 148 filii, 11 mănăstiri şi 220 de preoţi (din care 6 în unităţi bugetare). În prezent activitatea administrativă a Episcopiei Severinului şi Strehaiei se desfăşoară la Drobeta Turnu Severin, unde se află Centrul Eparhial. Există 7 sectoare de activitate: administrativ-bisericesc, economic, cultural, învăţământ şi tineret, cercetare-dezvoltare, social şi media. Sediul Episcopiei este situat în fosta clădire a BNR, în centrul municipiului Drobeta Turnu Severin, în vecinătatea Parcului Central, foarte aproape de Palatul Administrativ, Palatul Cultural « Teodor Costescu » şi alte clădiri monumente de arhitectură. Clădirea a fost construită între anii 1929-1931 din iniţiativa şi pe cheltuiala Băncii Naţionale a României, pentru înfiinţarea unei filiale la Drobeta-Turnu Severin. Pentru construcţia băncii au fost cumpărate o clădire şi un teren de la moşierul severinean Costache Burileanu, la iniţiativa guvernatorului Dimitrie I. Burileanu, planurile purtând semnătura arhitecţilor C. Trandafirescu şi Radu Dudeanu, de executie ocupandu-se antreprenorul Darini. Imobilul a avut ca destinaţie iniţială un sediu de bancă la parter şi locuinţe de serviciu la etaj, pentru personalul Sucursalei BNR din Drobeta Turnu Severin. Până în anul 1994, la parterul clădirii a funcţionat sediu Băncii Naţionale, sucursala Drobeta Turnu Severin, iar la etaj, a funcţionat Sucursala Băncii de Investiţie. În anul 1995 s-au executat lucrări de amenajare interioare, recompartimentări, finisaje interioare şi refacerea instalaţiilor electrice. La nivelul etajului, clădirea s-a extins în partea de vest, prin transformarea unei terase în spaţiul interior.
-->
Răspunsuri
ORA 14.01 - 4 raspunsuri
Bun să fie şi Biserica romano-catolică din Sighetul Marmaţiei!!!
Sighetul Marmaţieui – Biserica Romano-Catolică (Maramureş)
Apariţia calvinismului în oraş a dus la dispariţia, aproape completă, a romano-catolicismului. Revenirea lui are loc în anul 1717 odată cu sosirea din Baia Mare a călugărilor aparţinând Ordinului Minorit. Aceştia s-au stabillit temporar în oraş pentru a pune bazele unei noi comunităţi catolice şi pentru a organiza viaţa religioasă.
Ordinul din Sighet a fost înfiinţat de către regele Carol al III-lea, sprijinindu-l financiar prin intermediul trezoreriei imperiale.
Piatra de temelie a bisericii romano-catolice a fost pusă la 28 mai 1736, biserica primind hramul Sfântului Carol de Borrromeo.
La origini, biserica era amplasată în centrul pieţei centrale a oraşului dar, odată construit Palatul Finanţelor (partea dinspre parcul central al clădirii Curtea Veche), biserica a ajuns în colţul pieţei.
Stilul bisericii aparţine barocului târziu. Iniţial, turnul, în stil baroc transilvănean, a fost acoperit cu tablă de cupru, iar nava cu şindrilă. Din mobilierul original au rămas doar amvonul, bancile şi cele patru picturi ale altarelor laterale. Peretele opus amvonului păstrează epitaful comitelui Kvassay Josef, care marchează anul 1774. Altarul principal a fost realizat în anul 1862, fiind pictat de artistul Mezey József în stil neobaroc.
Un detaliu deosebit de interesant este reprezentat de aşa-numitul „altar armean”, realizat în stilul rococoului austriac, care prezintă scene din viaţa episcopului martir, Sfântul Gregorie. Pictura altarului a fost adusă la Sighet de către armenii stabiliţi în oraş. Originea altarului a rămas până astăzi necunoscută.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, candelabrul, inițial pentru lumânări, a fost adaptat utilizării curentului electric.
În anul 1872 acoperişului turnului este distrus de un incendiu, ulterior fiind reconstruit pe baza unei fotografii.
În 1887, în urma eforturilor depuse de protopopul Shönherr Ágoston, este restaurat interiorul bisericii: altarele laterale sunt refăcute în stil neorenascentist şi este repictat interiorul.
Scena încoronării Fecioarei Maria, aflată pe tavanul absidei, este opera pictorului Iakobely Károly, colaborator al pictorului Lotz Károly, ajutat de ucenicii Greiner si Altenbuchner, artişti din Budapesta.
Statuile policrome din incintă sunt sculptate în lemn: „Pieta” este realizată în atelierul lui Ferdinand Stuflesser, iar „Sfânta Ana cu Maria” este semnată de sculptorul Josef Reifesser, din Tirol.
Cele două vitralii din absidă, înfăţişându-i pe Sfânta Elisabeta a Ungariei şi Sfântul Gheorghe, au fost realizate de firma „Forgo”, continuatoarea firmei „Kratzman”. Fondurile pentru realizarea acestor vitralii au provenit din donaţiile mai multor familii sighetene, printre care: Urányi Imre, Kászonyi Erzsébet, şi văduva Medvezky Ádámné Jezerniczky Gizella care a adus un omagiu tatălui ei Jezerniczky György.
În 1892 altarul principal este refăcut pe modelul bisericii Ordinului Servit din Budapesta, iar în luna iunie a aceluiaşi an are loc sfinţirea bisericii de către episcopul sătmărean Meszlėnyi Gyula.
Biserica romano-catolică din Sighet este cea mai impunătoare construcţie de acest fel din întreg judeţul Maramureş, fiind reprezentativă pentru stilul baroc.
Biserica romano-catolică din Sighetul Marmaţiei, Maramureş
Sighetul Marmaţiei – Biserica Romano-Catolică (1736)