Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezenta Biserica (ruinele Bisericii Sân Nicoară) din Curtea de Argeș - jud. ARGEȘ
Biserica (ruinele bisericii) Sân Nicoară din municipiul Curtea de Argeș, județul Argeș, este un ansamblu de monumente istorice format: Ruinele bisericii „Sân Nicoară”, Parcul și Crucea Eroilor 1916 – 1918. Nu-s multe oraşele din România al căror trecut este aşa de plin de învăţăminte precum Curtea de Argeş. Dacă ar fi să ne limităm la trecutul arhitectural, am aminti monumente de primă importanţă: Biserica Sf.Nicolae Domnesc (mijlocul secolului al XIV-lea), biserica fostei mănăstiri (primele decenii ale secolului al XVI-lea), biserica Adormirea Maicii Domnului – Olari (ultimul sfert al secolului al XVII-lea)… Printre ele se află și biserica Sân Nicoară (mai bine zis ruinele ei), aflată peste drum de biserica Sf.Nicolae Domnesc, în vârful unei coline. Biserica Sân Nicoară din Curtea de Argeș, este un monument de cult de la începuturile istoriei Ţării Româneşti, aflat în stare de avansată ruină, dar încă evocatoare (sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea).Cine a ajuns de mai multe ori, în ultimii ani, în Curtea de Argeş a putut constata cum starea de avansată ruină se agravează. Părăsit, monumentul va ajunge frânturi. În vârful turlei şi pe diverse ziduri cresc tufe. Aceleaşi ziduri sunt constant escaladate de copiii din zonă. Tufişurile au crescut într-atât, încât pe latura sudică, spre altar, au crăpat zidurile. Biserica Sân Nicoară are un plan dreptunghiular (pronaos, naos şi altar); bolta în leagăn (semicilindrică) nu s-a păstrat; zidurile sunt din piatră brută, care alternează cu straturi de cărămidă (tehnica a fost foarte folosită în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea); pe pronaos se mai vede o parte din turnul-clopotniţă, din cărămidă. Sfertul de sferă care leagă zidul dinspre răsărit al altarului de corpul bisericii, realizat în spic (cărămizi puse pe muchie şi crescând din ax spre margini), se fragmentează constant. Lungă de 15,50 m şi lată de 8,50 m, biserica Sân Nicoară este îndeosebi interesantă, atât prin forma foarte îngrijită a planului, cât şi prin plastica decorativă a faţadelor. Cunoscută drept paraclisul primei Curţi Domnesti de la Argeş, dar şi sub denumirea de “Biserica Sfântul Nicolae cel Mic”, nume dat pentru a evita confuzia cu alt lăcaş – Sfântul Nicolae Domnesc (Biserica Domnească), aflat în imediata sa vecinătate, de care, pe vremuri, se lega printr-un tunel secret, Biserica Sân Nicoară, sau ceea ce a mai rămas din ea, păstrează în morfologia denumirii sale, chiar forma arhaică a cuvintelor “Sfântul” (Sân) şi “Nicolae” (Nicoară). Biserica Sân-Nicoară este sora mai mică a Bisericii Domnești. Biserica Domnească este prima mitropolie românească, ”Biserica neamului”, cum a numit-o Nicolae Iorga. Bisericuța mică apare în tabloul votiv din Biserica Domnească. Biserica mare este oferită lui Dumnezeu de către voievod, iar bisericuța mică este oferită de soția sa. S-a numit și Biserica Doamnei. De fapt multe din locurile din jur au păstrat cuvântul ”doamnei” (Strada Doamnei,Valea Doamnei, Poiana Doamnei). Numele de ”Sân Nicoară” l-a luat mai târziu de la numele unui preot care a slujit aici. A fost întreagă până la cutremurul din 1838,când s-au prăbușit două dintre turle. A rămas fără acoperiș,nu a mai fost întregită,ploile distrugând frescele. Planul acestui edificiu de mici dimensiuni este un dreptunghi compartimentat în pronaos și naos, încheiat în partea estică cu o absidă semicirculară. Aceasta este însoțită de două absidiole pentru pastoforii. Se spune că ar fi fost ctitorită chiar de vestita Doamna Clara, mama vitregă a voievodului Vlaicu-Vodă. Aici își avea așezarea, cândva, Episcopia catolică. Turnul înalt, care domină așezarea, era folosit și ca foișor de foc și post de observație, între el și turnul-donjon al Cetății Poienari existând un sistem de comunicare la distanță. De aici, prin intermediul unor făclii aprinse, era semnalizată apropierea dușmanilor către ultimul refugiu al domnilor români, aflat la 25 de kilometri depărtare. În vremurile îndepărtate exista un tunel, care astăzi este accesibil numai până la jumatăte, de acces între acest edificiu și Biserica Domnească, ce trece pe sub drumul ce le desparte, șoseaua de legătura Pitești-Curtea de Argeș-Transfăgărășan.
-->
Răspunsuri
ora 11.06 - 2 raspunsuri
CHIȘINEU-CRIȘ (ARAD); CAPELA MEMORIALĂ A ARHIDUCELUI
Frumoasa capelă din pădurea Adea (în apropierea orașului Chișineu-Criș) a fost ridicată la 1900 în memoria arhiducelui László (Ladislaus) Philipp, decedat în urma unui tragic accident de vânătoare avut loc aici.
În urmă cu 110 ani, in pădurea de la Adea şi-a pierdut viaţa, într-un accident de vânătoare arhiducele LADISLAU.
În memoria lui s-a ridicat capela care şi acum îi poartă numele.
Aceasta a fost renovată, acum la inițiativa preotului din localitate şi cu banii arhiducelui MIHAI de LOTERINGIA.
Capela Romano-Catolică, care a fost renovată în anul 2005 - şi care a fost ridicată de familia Arhiducelui Iosif de Habsburg, în memoria fiului LADISLAU, care a decedat la data de 6 septembrie 1895, în urma unui accident la vânătoare în acel loc, la numai 20 ani
Capela Sfântul Ladislau din pădurea de vânătoare Adea (Arad)